Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

BALADA LUI CIPRIAN PORUMBESCU (poezie)

1 min lectură·
Mediu
Ne urmărește plânsul din vecii,
Că n-am putut să fim ce-am vrut a fi,
Ci doar un vis ce s-a topit în stele,
Un zbor răpus de doruri mult prea grele;
Ba împărați, ba ursitoare, ba seninul
S-au tot opus să ne-mplinim destinul.
Pe strune, în cuvinte și-n culori,
Se zbat din veac adâncile vâltori;
Cu noi plâng undele și geme vântul,
Și muntele, și dealul, și pământul,
Iar codrul ce se zbuciumă în ploi
E însuși sufletul ce plânge-n noi.
Dar când arcușul lunecă ușor,
Din lemnul cald se-nalță un fior,
Un plâns adânc, o tainică chemare,
Ce sparge-n noi tăcerea și ne doare;
Iar tot ce-a fost amar și ne-mplinit
Se preschimbă-n cântec nesfârșit.
Trec anii grei ca umbre peste creste,
Iar clipa piere-n vânt ca o poveste,
Dar cât o strună încă va vibra,
Cât dorul sfânt în inimi va cânta,
Niciun destin nu-i frânt și nici învins,
Căci focul tău rămâne-n veci nestins.
Răsună-n noi, o, cântec fără moarte,
Din dor de neam și lacrimi risipite-n șoapte,
Și-nalță-ne pe aripi de lumină,
Spre zarea unde veșnicia se-nchină;
Căci dincolo de lacrimi și de lut,
Nemuritori prin cântec ne-am născut!
003
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
193
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Marin Corneliu Dobre. “BALADA LUI CIPRIAN PORUMBESCU (poezie).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14207014/balada-lui-ciprian-porumbescu-poezie

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.