Poezie
O umbră fără început
1 min lectură·
Mediu
Nu știu ce ar fi trebuit
să am în locul sufletului
ca să trăiesc fericit.
Dacă aș fi avut o piatră,
necazurile ar fi sfărâmat-o.
Dacă aș fi avut un gol,
s-ar fi umplut cu mâzga vieții.
Noaptea pe care o au neomenii
nu le aduce fericirea.
Golul dinainte de Facere
poate ar fi fost cel mai potrivit.
Dar tot n-aș fi fost mulțumit.
Căci piatra e surdă și-n veci nu tresare,
Iar golul e mut în pustiul lui rece;
Doar sufletul frânt, prin adânca lui stare,
Învață să ardă, să ierte, să plece.
Și-n fiecare rană ce sapă-n tăcere,
Se naște o stea dintr-o lacrimă vie,
Căci omul nu crește din blândă plăcere,
Ci doar din durerea ce-l face să fie.
Așa că-mi aleg iarăși pieptul ce doare,
Acest strop de cer rătăcit într-un lut,
Căci fără de suflet, sub marea de soare,
Aș fi doar o umbră fără început.
Nici piatra, nici golul nu știu să iubească,
Nici lacrima-n ele lumină să nască,
Doar sufletul poate, prin propria-i durere,
Să schimbe-ntunericul în înviere.
002
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 175
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “ O umbră fără început.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14206908/o-umbra-fara-inceputComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.