Poezie
Uitându-mă, aminteşte-ţi de mine
1 min lectură·
Mediu
Mereu mi-am dorit
nu ca moartea să se oprească,
ci eu să mă opresc pentru ea,
lângă mormântul meu plumburiu.
Și dacă poimâine ar fi început fără mine, m-ar fi dus
prin copilăria mică, să-mi amintesc
că era mai bine lângă grădinița cu program prelungit
și-n holurile gimnaziului 19,
cu atacurile de panică când pleca taică-miu în străinătate
și-n spitalul de urgențe,
cu icoanele pictate
agățate-n cui
pe pereții verzui,
ca să nu te rogi de mică să te ia pe tine întâi.
La o adică,
timpul din timp ne va elibera
„să nu plângeți pentru mine”.
Dar moartea a fost prima pe strada Gheorghe Dima:
purta panglica cenușie, avea maligne-n mână,
rătăcea prin bolta bătrână
și în fiecare an ține parastas.
0111
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maya Vramita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Maya Vramita. “Uitându-mă, aminteşte-ţi de mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maya-vramita/poezie/14205417/uitandu-ma-aminteste-ti-de-mineComentarii (1)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
Finalul este de-a dreptul răvășitor!
Felicitări!
Merită lecturat la Radio Agonia!