Poezie
Constelații circumpolare
în anotimpul meu preferat și printre oameni te poți simți însingurat.
2 min lectură·
Mediu
A venit toamna,
Recită Nichita de pomană
Și zicea de frunze uscate,
despre amintiri mâncate
care se scufundă-n băltoace
și copilul zace
la mă-sa-n brațe.
Toamna asta,
of-uri și văitat,
măi, e garantat!
Și unde sunt oamenii?
În pustiu mă simt atât de singuratic… – a spus Micul Prinț.
Țigarete cochete
și chipuri incomplete,
oftatul și aurore,
și-n luna eclipsată
văd o fată.
Toată creața și vorbăreață
se coboară cu pistruii religios
ce s-aștern din stele-n jos.
– Ce cauți?
– Marele Pătrat din Pegasus.
– Toate-s pictate în violet la zenit!
– Ai văzut ploile de meteori Perseide anu’ ăsta?
– Cum să le văd? Eram preocupată cu treburi de oameni mari!
Cred că am rănit-o,
că a și șutit-o!
N-a mai apărut de atunci,
nici citind porunci, nici printre alți prunci, nici al cerului arc,
nici stelele,
toți au uitat de ea:
fetița care spera.
Mă gândesc la joi
și la Cina cea de Taină.
Parcă era mai bine primăvara,
fără florile de plumb și plopii dezgoliți,
când eram mai mici și mai lipsiți de frici.
Deși mai puțin citiți,
nu eram ispitiți.
Coșbuc
și patrafirul erau ai arhitecturii literare,
dar a venit CFR-ul vieții, cu întârzieri locale
și-n jurul nopții vechi dansau aburii,
născând fluturii frumoși ca în Napoli.
0012
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maya Vramita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 212
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Maya Vramita. “Constelații circumpolare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maya-vramita/poezie/14204896/constelatii-circumpolareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.