Poezie

Casa de oaspeți

cică ar fi fost un ghid de sus.

1 min lectură·4 septembrie 2026

Mediu

Pregăteam arsenicul rodnic

și-aud două-trei bătăi la ușa mea:

Invitați neașteptați,

căutând pe nepusă masă

să intre la mine-n casă.

Bine au și venit!

Zero plocoane, credeam,

asta-mi mai lipsea,

și-i scăpă unuia pe podeaua frântă

o scrisoare nesemnată;

nu se aplecă s-o ridice,

ca și cum era menită să pice.

Îmi șopti:

„Nu ești pregătită”.

Și, ieșind în ploaia poluată,

coborând spre râu, stropind fața întunecată a apei,

pe măsură ce se îndepărta,

auzindu-l înălțându-se,

noaptea îl găzdui râzând.

Ceasul de bucătărie bătea 00:33, jar în vatra purpurie;

Individul rămas îmi ceruse un pahar, apă cu bule,

și niște cuișoare pentru o durere de dinte.

Casa era măturată violent de tăceri,

totuși vizitatorul era tratat onorabil

după părerea mea, deși nu prea vorbeam.

Îl întrebasem dacă s-a pierdut;

mi-a răspuns un hotărât „nu”

și mi-a dat o cărticică, „Acatistul unui Sfânt”:

„spală tot noroiul din trupul ostenit”;

aproape că l-am și crezut.

Își băuse paharul încetuț, pe masă lăsând doar biletul,

și s-a ridicat, gata de plecare, spunând:

Drumul duce-n jos la vale

de la ușa ta-ncepând,

focul, cina, glasuri dulci,

mai o noapte și te duci!

0019

Maya Vramita. “Casa de oaspeți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maya-vramita/poezie/14205010/casa-de-oaspeti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.