Casa de oaspeți
Pregăteam arsenicul rodnic și-aud două-trei bătăi la ușa mea: Invitați neașteptați, căutând pe nepusă masă să intre la mine-n casă. Bine au și venit! Zero plocoane, credeam, asta-mi mai lipsea, și-i
Constelații circumpolare
A venit toamna, Recită Nichita de pomană Și zicea de frunze uscate, despre amintiri mâncate care se scufundă-n băltoace și copilul zace la mă-sa-n brațe. Toamna asta, of-uri și văitat, măi, e
August
E vară, papagalii fluieră descreierați, imitând stăpâni neajutorați. E vară, și-mi cântă Rebetiko; pe coastă răsună-n piept și-n refren un viitor obscen. E vară, mă gândesc la un clișeu latinesc: e
Pas de deux
Nu are sens, c-am fost poezii, da' fără rime; Treapta descendentă a situației noastre (aș fi vrut să spun a iubirii) și încă ascultam îndrumări chirurgicale despre cum ar trebui să mă comport. Pe o
John Wayne
Mă gândeam la neoplatonism, știi, cum a influențat ceea ce iubim noi atât de tare? Și am ajuns cumva la tine și-mi dau seama că n-ai fost niciodată prea departe de mine. Fotografiile de pe
Ataraxia
Și-ncerc triunghiul semiotic, biometricele se îmbunătățesc. Inteligență nouă din stânga-n dreapta. Și-ncerc să pictez un peisaj, un vis spulberat. Și-ncerc să înțeleg inducții, deducții. Îmi bat
Nessun dorma
Poussin și încă câțiva, un Kepler de fundal, evident e 3 și un pic, n-am somn. pe noptieră am un jurnal, o parabolă, ceva ediție din secolul al XV-lea, Gutenberg era? Îmi pierd timpul uitându-mă pe
L'école du libertinage
Mercur în retrograd, Venus în blănuri; știi că n-am treabă cu sintagme, horoscoape și cu Wanda nu vreau să mă asemăn. Diferite culori, pictate din lacrimile noastre, se supun unui tablou
Spleen
câteodată mi se pare poate-i doar o iluzie că mi-a fost bine "cândva" timpul ăsta, prețios cum ni se pare, fuge, uită și el cât de repede se moare. e succint, scurt, nici dorul nu mai strigă de
Ți-aduci aminte
Ți-am spus mă voi ascunde de curcubee de lume de viață. Brusc am reușit am văzut lumina am simțit iubirea Unde s-a dus timpul? a fugit de noi, de oameni lipsiți de răbdare lipsiți de
Zarurile au fost aruncate
Domnu' regizor, nu aprindeți lumina din platou, lăsați întunericul să ne îngroape cu toate privirile împrumutate. Prizonieră din obișnuință, mă complac astăzi printre cuvintele nespuse, prin fumul
