Poezie

Pas de deux

1:17

1 min lectură·26 august 2026

Mediu

Nu are sens,

c-am fost poezii,

da' fără rime;

Treapta descendentă

a situației noastre

(aș fi vrut să spun a iubirii)

și încă ascultam

îndrumări chirurgicale

despre cum ar trebui să mă comport.

Pe o scară diatonică statică,

într-o scenetă clasică,

cât timp m-ai întors pe dos...

De ce nu am putut să-l concediem

pe domnu' regizor?

Văpaie a viscerelor mele,

singurul care mi-ar cumpăra iubirea în rate,

acum îți achiți datoriile în creioane colorate.

À la fin,

atât de încrezători,

aruncând fotografiile

Polaroid

cu noi doi,

și peste câteva minute le lipeam înapoi.

Nu știam cum să iubim mai mult.

Nu știu cum să scriu despre altceva.

Fiindcă atunci când afli,

știi ce face ca lumea să se învârtă

și rămâi

cu personajele tale îngropate -

„Întregul tot, mișcându-l, dă splendoare

mai mult aici și mai puțin altunde.”

0012

Maya Vramita. “Pas de deux.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maya-vramita/poezie/14204810/pas-de-deux

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.