Poezie
Spleen
De vorbă cu tempus
1 min lectură·
Mediu
câteodată mi se pare
poate-i doar o iluzie
că mi-a fost bine
"cândva"
timpul ăsta,
prețios cum ni se pare,
fuge,
uită și el
cât de repede se moare.
e succint,
scurt,
nici dorul nu mai strigă
de data asta nu mai spune „stai”,
de fapt,
cred că nu mai spune nimic altceva decât
"existai"
cum rămâne cu recunoștința?
mereu în alt loc,
departe de aici,
departe de acum.
hipomnezie.
am uitat de prea multe ori
nu-mi vine să-mi mai amintesc,
„tot ce trebuie să decidem este ce să facem cu timpul care ni s-a dat.”
dacă-aș fi mulțumită
n-aș mai crea,
n-ar mai fi "artă"
tot ce fac
în fapt
este fericirea pe care n-o simt,
pe care
n-am simțit-o.
tot ce-a fost și n-a fost
timp, timp, timp
ești plata regretelor
amalgamul amintirilor...
accidental,
îmi aduc aminte acum.
Tu?
1018
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maya Vramita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Maya Vramita. “Spleen.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maya-vramita/poezie/14203916/spleenComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.