Poezie
L'école du libertinage
și un tango post-mortem
1 min lectură·
Mediu
Mercur în retrograd,
Venus în blănuri;
știi că n-am treabă cu sintagme, horoscoape
și cu Wanda nu vreau să mă asemăn.
Diferite culori,
pictate din lacrimile noastre,
se supun unui tablou anarhist,
sadomasochist.
Societatea degradantă,
babiloniană,
cum a ajuns atât de oarbă?
Tarot,
haremuri, neomarxism,
ezoterism...
Investiții și dealeri,
soți și amanți reci
și hârtii de duminică.
Crai de Curte Veche în clasa întâi.
Hoinărești undeva prin Câmpiile Elizee?
N-ai să ajungi unde trebuie făcând-o.
Rânduri de flori,
muzică,
dans,
lăsate peste tine;
simți inima care-i plină
ca o groapă de gunoi,
unde buruienile prind rădăcini.
Nu înțelegi?
Ne-au hrănit cu niște minciuni albe.
Starea interioară ocârmuiește viața.
Totul este atât de trecător,
noi nu realizăm:
Cuvântul care insuflă
seamănă dragoste,
și pe aceea o vom culege.
Cărămizile pe care
se construiește o ecleziologie
și se dezvoltă antropologul:
Kai Theos en ho Logos.
Poate într-o zi
vei străbate întunericul lăuntric
pentru a renaște luminii,
asemenea bobului de grâu
care aduce roadă multă,
ca să nu vină vara
cu averse de toamnă
și să fie prea târziu.
2375
2
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maya Vramita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Maya Vramita. “L'école du libertinage .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maya-vramita/poezie/14203929/lecole-du-libertinageComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGBGBogdan Geana✓Ultimul tango la Paris. „starea interioară ocârmuiește viața”. Asta și este poemul tău: un puseu volitiv răpus de spleen. Sau de nostalgie. Greu de precizat. Minunat. Felicitări!
0