Poezie
Ataraxia
și
1 min lectură·
Mediu
Și-ncerc
triunghiul semiotic,
biometricele se îmbunătățesc.
Inteligență nouă
din stânga-n
dreapta.
Și-ncerc să pictez un peisaj,
un vis spulberat.
Și-ncerc să înțeleg
inducții,
deducții.
Îmi bat capul cu definiții,
superstiții,
și-ncerc să înțeleg
minunata lume nouă.
Le vom înghiți cu toții într-o zi,
o să ne afundăm între ruminații
anxioase,
scoarța terestră
părăsită de speranță.
Și-ncerc să zbier
poate pentru viața care putea fi,
înainte să ajungem în dedesubtul
subjugării popoarelor.
Știrile,
colonizarea în masă
și planeta roșie.
Și-ncerc să văd dincolo de empirism.
Mă apasă
și simt că mă înec,
dar am promis că n-am să disper
în timp ce
oamenii dezamăgiți se țin de sticle.
Isteric
și-ncerc să produc o reacție chimică
și poate o să-mi crească aripi
ca să nu afund
picioarele dezechilibrate.
Și mă apucă un raționalism
inutil,
lumini stroboscopice,
și-ncerc să mai privesc
câteodată
pe Cine slăvesc.
0015
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maya Vramita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Maya Vramita. “Ataraxia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maya-vramita/poezie/14204551/ataraxiaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.