Ion Graur

Riga (fratelui) Admiram aievea turnurile urbei dar parcă le priveam de după gratii ne părea incredibil că departele poate fi atât de aproape admiram până și aerul

După-amiază de duminică E-atâta liniște încât începe a deveni suspectă această după-amiază de duminică toate frânate toate înnodate din câte învăluiau până mai ieri lumea gata s-o debordeze s-o

Zborul Priveam de parcă aș fi fost țintuit urcușul continuu al unui pui de cocor care se rupse de ceilalți urca și urca parcă atras de cineva din cer lent și vertiginos în același

Geografie Deși satul copilăriei mele a rămas la o zi distanță de mine, casele și hudițele lui se întind până sub ferestrele casei în care îmi duc zilele de fiecare dată când

Efigie Încontinuu mă urmărește un drum desfundat nesfârșit de lung cu o burniță rece de toamnă presărând peste niște pici ce cu greu își extrag picioarele din mâzgă, niște părinți

Roata Chipuri peste chipuri dinastii peste dinastii metropole peste metropole imperii peste imperii ere peste ere și doar roata – suverana neostoita imparțiala perseverenta – trecând peste

Ploaie de vară Ce păcat că nu-s pictor stau în ploaie afară jumătate-i de toamnă jumătate-i de vară. Cerul plin e și el de mai multe culori jumătate-i cu soare jumătate-i cu nori. Stau în

Liantul (ascultându-l pe A.Z.) Se revarsă muzica peste toate învelindu-le ca-ntr-un chihlimbar apropiindu-le

Visurile Cei de la malul mării se visează la munte cei de la munte se visează la mare cei de la poli visează cum îi frige soarele cei de la ecuator se visează aruncându-se în zăpadă cei

Peisaj Azi la marginea orașului am zărit cum venea primăvara deși în miezul lui era deplină iarnă azi am văzut câtă bucurie iradiau copiii suburbiei uitate de lume deconectate de la ziua

În așteptare Mi s-a-întâmplat nu doar mie am înțeles-o și de la alții chiar de la mai mulți fiecare s-a convins pe pielea lui măcar o dată în viață alergi te agiți ești mereu în criză de

Frig Ieșisem la marginea drumului să văd cum trece timpul pomii erau goi-goluți câmpiile pustiite era un noiembrie sfâșietor iar în mijlocul a toate întoarsă cu spatele la mine ascunzându-se

Carusel Din cauza vitezei prea mari cu care se rotește Pământul, într-o careva clipă cei bătrâni cei slabi și alții ca ei nu se mai pot ține și zboară de pe orbită astfel m-au părăsit undeva