Carusel
Din cauza vitezei prea mari
cu care se rotește Pământul,
într-o careva clipă
cei bătrâni cei slabi și alții ca ei
nu se mai pot ține
și zboară de pe orbită
astfel m-au părăsit undeva buneii
apoi, mai târziu,
și părinții mei
țin minte cum de fiecare dată
m-am agitat m-am zbătut
dar n-am fost în stare să fac absolut nimic
am mai observat că uneori pământul
prinde a se mișca atât de haotic și imprevizibil
încât oricine poate fi aruncat în jos,
altă dată ajunge în astfel de turbulențe
încât mai mulți prind a se rostogoli
unul peste altul, prind a nu mai încăpea
unii de ceilalți încep a se dușmăni
pornind războaie măceluri
zburând de pe orbită cu sutele cu miile
chiar cu milioanele
de fiecare dată însă
Pământul, așa pentru sine,
scapă: Nu-i nimic deosebit!
și-și continuă în voie rotațiile.
De câte ori observ cum zboară câte cineva
pe alături,
devin din ce în ce mai atent
înhățându-mă tot mai strâns
cu brațele cu dinții
de câte o stană
de câte o rădăcină mai țeapănă
din preajma mea
tot întrebându-mă în gând
fără niciun sens
la care colț oare
nu voi mai fi în stare
să mă mai țin
și continuu să mă rotesc pe orbită...