Visurile
Visurile Cei de la malul mării se visează la munte cei de la munte se visează la mare cei de la poli visează cum îi frige soarele cei de la ecuator se visează aruncându-se în zăpadă cei
Peisaj
Peisaj Azi la marginea orașului am zărit cum venea primăvara deși în miezul lui era deplină iarnă azi am văzut câtă bucurie iradiau copiii suburbiei uitate de lume deconectate de la ziua
În așteptare
În așteptare Mi s-a-întâmplat nu doar mie am înțeles-o și de la alții chiar de la mai mulți fiecare s-a convins pe pielea lui măcar o dată în viață alergi te agiți ești mereu în criză de
Frig
Frig Ieșisem la marginea drumului să văd cum trece timpul pomii erau goi-goluți câmpiile pustiite era un noiembrie sfâșietor iar în mijlocul a toate întoarsă cu spatele la mine ascunzându-se
Goana
Ca un furnicar e lumea un hipodrom un bâlci o moară fiecare pe cont propriu pășește cade se ridică uluitor paradoxal inexplicabil toți absolut și fiecare în parte cu două mâini cu două picioare cu
La început
La început La început Dumnezeu într-un moment de-o nespusă inspirație a creat Pământul așa pentru sine să aibă cu ce să delecta în zilele de duminică dar astfel cum orice lucru făcut de El nu
Carusel
Carusel Din cauza vitezei prea mari cu care se rotește Pământul, într-o careva clipă cei bătrâni cei slabi și alții ca ei nu se mai pot ține și zboară de pe orbită astfel m-au părăsit undeva
Duminică de iarnă
Duminică de iarnă Era iarnă și era ger era vânt de-ți zburau ochii din cap era vifor peste tot dar îmi era duminică deși era luni sau miercuri. Se răzvrăteau de frig oasele în mine dar țin
