Uneori și timpul pleacă,
are și el dreptul la iubirile lui,
iar noi rămânem în pragul tăcerii,
cu locul lui gol între noi.
În urma pașilor săi grăbiți,
câteva clipe se ascund în noi,
De ce mergi iar la ei?
Nu știi ce-au făcut?
Au ucis, au violat, au furat...
Și totuși, a venit și pentru ei o clipă de lumină.
Te-au văzut.
Nu credeau că poți să exiști.
Te priveau îndelung... N-ai
Ți-ai trimis băiatul acum două mii și ceva de ani
și ai crezut că e de ajuns.
L-ai mai trimis și pe Dante
să ne spună cum ar fi.
Până și picăturile de ploaie
se întreabă
dacă merită să cadă pe
Bunicul mergea din gară în gară
cu cărți de vândut.
Biblioteca devenise geamantan.
Credința lui nu mai încăpea
în litera legii.
Decretul 358. Început de iarnă.
Măcar să fi fost vară,
să poți mânca
Cineva, sus de tot,
a amestecat literele
și cuvântul ce-a ieșit
l-a trimis printr-o picătură de lumină,
aici, pe pământ.
După mulți ani,
lumina mai caută prin gări
alfabetul pierdut.
În geamul unui
De-ar fi mereu amurg,
să împăcăm în noi
ce-a fost
cu ce va fi,
să scoatem din fântâni
apa în care soarele și luna
fac baie împreună.
Suntem și noi o duminică lungă
pe care n-o mai locuiește
mereu între revoluții
de ce nu putem sta liniștiți să jucăm table
o poartă în casă
fără termopane
să întoarcem televizorul cu spatele
să intre norii de ploaie
să spele pereții
euro tot la
Din puținul timp ce mi s-a dat,
la început a fost înghesuială mare.
Se împingeau în mine,
pe unde găseau loc.
Unele au plecat repede,
fardate,
speriate de aglomerație.
Altele lăsau bilete
Cred că n-au atâta putere,
de vreme ce le e frică de noi.
Ne aruncă din când în când câte-o iubire,
ca să ne pierdem, cuminți, printre nori.
Pe pământ,
revolte, războaie, tăceri, noroi.
Cu greu ne
Prăbușirea se încheiase.
Iluziile își terminaseră treaba,
dar mai păstrau o umbră
din zâmbetele pierdute
pe marginea prăpastiei.
Nu mai rămăsese decât jocul.
Trecutul venea în prezent,
Nu mai avea
Astăzi trebuie să mă întâlnesc cu ea.
Baza de date Milvus
îmi amintește
că trebuie să mă înclin din talie
la 29 de grade
când îi ating mâna dreaptă.
Drona care îi aduce buchetul de flori,
De dimineață mă duc și pe la biserică.
Cică au adus un sfânt.
Dau și eu niște pupături,
poate fac zgomot în cer.
O să prind ceva curaj
și o să-i spun șefului
să-mi mărească leafa.
Cu
Te-am zărit
și am stat departe,
ca să ai drumul liber.
Când ploua,
mă înghesuiam
în picăturile care cădeau pe tine.
Dacă aveam noroc,
una se prelungea.
Era primul sărut.
A scos o foaie de hârtie
și a citit solemn:
„Iubirea nu figurează
pe ordinea de zi.
Sunt atâtea integrame de rezolvat,
atâtea absențe care cer aprobări.
Tu poți să mai aștepți.
Ești doar un
Niciunul dintre ei
nu putea să scape.
Gavril, Rafael, Mihail,
chiar și Lucifer,
întruniți în comisie,
nu puteau acorda nicio scutire.
Pe rând, fără grabă,
erau mii de ani la dispoziție.
Trebuie să plec.
Am picioarele murdare
de atâtea drumuri.
În fiecare zi — războaie,
chipuri uitate
prin capele mortuare.
Mă gândesc să dau mită
acestei suferințe,
să-mi îngăduie
Vor să-mi dea titlul de Doctor Honoris Causa.
Au ajuns la o înțelegere:
— Omul ăsta n-a făcut nimic!
Nu găsim nimic la el
deosebit.
A aruncat timpul în spațiu
fără niciun punct…
Doar
Te-am văzut în afara timpului.
Priveai spre mine.
Ochii ni se întâlneau la mijlocul drumului
și învățau să nu se mintă.
Te-am lăsat să intri
în biblioteca gândurilor mele.
Cele mai multe
La o poruncă, poarta s-a închis,
Iar fericirea a rămas amintire.
Copilul a văzut,
A deschis-o
Și a coborât după noi.
A făcut o mică excursie
Aici, pe pământ,
Nu încetează să ne cheme
Să ne
Când Te-ai simțit singur în nimic,
Ai început să ne înveți Cuvinte.
Apoi, la un recital mai cosmic,
Ai chemat doi oameni mai coruptibili.
Ei s-au plictisit curând,
Au lăsat scaunele goale
Și-au ales
Iubirile noastre se cunoșteau demult
Îmi trimiteam iubirea în ochii tăi,
Pe străzile purtate de pașii noștri.
Te jucai în jurul meu,
Iar spirala se forma
Din dorința mea și a ta neștire.
Nu ne
Pereții au păstrat în zugrăveală
gândurile fără rost.
Pe alocuri,
a început să se cojească
dinspre interior.
Am cumpărat vopsea.
Pensula e prea mică.
O dâră se prelinge.
Varul nu mai
Știau cu toții că trebuiau să moară,
botezul le fusese prohodul.
Din zilele care nu apucaseră să fie
le rămăseseră gustul pâinii și al durerii.
Purtau cu ei surâsul ascuns al primei
Am înțeles ce înseamnă să fii fericit:
Să te culci devreme...
Pe la trei-patru te trezește prostata.
Mai stai puțin în pat
Și revezi cele două-trei femei
Care ți-au plăcut ieri în metrou.
Nu le-ai