De dimineață mă duc și pe la biserică.
Cică au adus un sfânt.
Dau și eu niște pupături,
poate fac zgomot în cer.
O să prind ceva curaj
și o să-i spun șefului
să-mi mărească leafa.
Cu
Te-am zărit
și am stat departe,
ca să ai drumul liber.
Când ploua,
mă înghesuiam
în picăturile care cădeau pe tine.
Dacă aveam noroc,
una se prelungea.
Era primul sărut.
A scos o foaie de hârtie
și a citit solemn:
„Iubirea nu figurează
pe ordinea de zi.
Sunt atâtea integrame de rezolvat,
atâtea absențe care cer aprobări.
Tu poți să mai aștepți.
Ești doar un
Niciunul dintre ei
nu putea să scape.
Gavril, Rafael, Mihail,
chiar și Lucifer,
întruniți în comisie,
nu puteau acorda nicio scutire.
Pe rând, fără grabă,
erau mii de ani la dispoziție.
Trebuie să plec.
Am picioarele murdare
de atâtea drumuri.
În fiecare zi — războaie,
chipuri uitate
prin capele mortuare.
Mă gândesc să dau mită
acestei suferințe,
să-mi îngăduie
Vor să-mi dea titlul de Doctor Honoris Causa.
Au ajuns la o înțelegere:
— Omul ăsta n-a făcut nimic!
Nu găsim nimic la el
deosebit.
A aruncat timpul în spațiu
fără niciun punct…
Doar
Te-am văzut în afara timpului.
Priveai spre mine.
Ochii ni se întâlneau la mijlocul drumului
și învățau să nu se mintă.
Te-am lăsat să intri
în biblioteca gândurilor mele.
Cele mai multe
La o poruncă, poarta s-a închis,
Iar fericirea a rămas amintire.
Copilul a văzut,
A deschis-o
Și a coborât după noi.
A făcut o mică excursie
Aici, pe pământ,
Nu încetează să ne cheme
Să ne
Când Te-ai simțit singur în nimic,
Ai început să ne înveți Cuvinte.
Apoi, la un recital mai cosmic,
Ai chemat doi oameni mai coruptibili.
Ei s-au plictisit curând,
Au lăsat scaunele goale
Și-au ales
Iubirile noastre se cunoșteau demult
Îmi trimiteam iubirea în ochii tăi,
Pe străzile purtate de pașii noștri.
Te jucai în jurul meu,
Iar spirala se forma
Din dorința mea și a ta neștire.
Nu ne
Pereții au păstrat în zugrăveală
gândurile fără rost.
Pe alocuri,
a început să se cojească
dinspre interior.
Am cumpărat vopsea.
Pensula e prea mică.
O dâră se prelinge.
Varul nu mai
Știau cu toții că trebuiau să moară,
botezul le fusese prohodul.
Din zilele care nu apucaseră să fie
le rămăseseră gustul pâinii și al durerii.
Purtau cu ei surâsul ascuns al primei
Am înțeles ce înseamnă să fii fericit:
Să te culci devreme...
Pe la trei-patru te trezește prostata.
Mai stai puțin în pat
Și revezi cele două-trei femei
Care ți-au plăcut ieri în metrou.
Nu le-ai
Îmi rămâne să știu că ești tot cu mine.
Eu beau cafea fără zahăr, tu pui puțin.
În librărie mă aștepți indiferentă.
Când plouă, îmi dai umbrela,
măcar să o țin.
Galbenul îl potrivesc cu vocea
Când soarele nu răsare din mare,
când iubirea e suspectă de niște hormoni,
când cel ce mă însoțea — vorbesc serios — pe la doi ani m-a părăsit,
diminețile sunt prea cețoase pentru atâtea
Nana Floare, la vorbă cu vecinele:
Cică nepotul a venit de la facultate —
țesătura se curbează,
spațiul și timpul s-au curbat,
așa spune unul din univers.
Nana Marie:
„Să mai vină pe la noi,
că
Trebuia să te recunosc.
Umblai mereu prin visele mele.
Pe peron
mă uitam, cred, după tine.
Trebuia să te găsesc
după ciorapul drept,
ros la un colț.
În Rapid Eye Movement
erai aproape
Ne vedem o dată pe săptămână,
îți întorci privirea-n goluri de apă,
singur mă arunc în timpurile lungi.
Le-ncarc cu ce m-am dorit dinainte,
cuvintele nopții, iar repetate.
Două Fecioare se
Duminica asta vin
să văd ce mai faci.
Tot acolo, pe cruce?
Ești ca un bolnav de pe ATI.
Nici după atâția ani
nu ți-au dat bilet de ieșire?
Ce se înghesuie așa lumea?
Duminica doar rămâi toată
Ne îndrăgostim mereu.
Altfel ne-am plictisi
de meciurile de fotbal
și de mașinile Dacia.
Așa că, în fiecare zi,
aștept un zâmbet nou,
prima încercare
de a rămâne în privirea ta.
Timpul se dilată
Am tot sperat în iubiri potrivite pentru mine.
Îmi făceam cruci pentru minuni
pe care Vaticanul le uita prin sertare.
Speram, când aveam abonament
la trenul de 5.23,
să aibă ceva întârziere.
cuvintele ies din noi de plictiseală
preferă să fie lovite de taste
decât să aștepte pe banca din hipotalamus
la crucea de pe stradă
au descărcat o grămadă de bușteni
în fiecare zi se poate face
Nu mă interesa că se lăuda că luase ceva în plus, vreo treizeci și cinci de sutimi, la Cibernetică. Nici nu cred că asta mă interesa la ea.
În pauze era mereu în mijlocul câte unui grup de fumători.
Am fost fiu rătăcitor.
M-am luat la trântă
cu îngerii și cu sfinții,
iar Tu, Doamne,
erai prea departe.
M-am târât apoi
spre firimiturile de sub masă,
întinzându-mi sufletul
după o
OT