Deziluzii
Când soarele nu răsare din mare, când iubirea e suspectă de niște hormoni, când cel ce mă însoțea — vorbesc serios — pe la doi ani m-a părăsit, diminețile sunt prea cețoase pentru atâtea
Ultimul punct
Nana Floare, la vorbă cu vecinele: Cică nepotul a venit de la facultate — țesătura se curbează, spațiul și timpul s-au curbat, așa spune unul din univers. Nana Marie: „Să mai vină pe la noi, că
Cusut
Trebuia să te recunosc. Umblai mereu prin visele mele. Pe peron mă uitam, cred, după tine. Trebuia să te găsesc după ciorapul drept, ros la un colț. În Rapid Eye Movement erai aproape
Timpurile lungi
Ne vedem o dată pe săptămână, îți întorci privirea-n goluri de apă, singur mă arunc în timpurile lungi. Le-ncarc cu ce m-am dorit dinainte, cuvintele nopții, iar repetate. Două Fecioare se
Bilet de iesire
Duminica asta vin să văd ce mai faci. Tot acolo, pe cruce? Ești ca un bolnav de pe ATI. Nici după atâția ani nu ți-au dat bilet de ieșire? Ce se înghesuie așa lumea? Duminica doar rămâi toată
Mereu
Ne îndrăgostim mereu. Altfel ne-am plictisi de meciurile de fotbal și de mașinile Dacia. Așa că, în fiecare zi, aștept un zâmbet nou, prima încercare de a rămâne în privirea ta. Timpul se dilată
În drum spre același serviciu
Am tot sperat în iubiri potrivite pentru mine. Îmi făceam cruci pentru minuni pe care Vaticanul le uita prin sertare. Speram, când aveam abonament la trenul de 5.23, să aibă ceva întârziere.
în drum spre serviciu
cuvintele ies din noi de plictiseală preferă să fie lovite de taste decât să aștepte pe banca din hipotalamus la crucea de pe stradă au descărcat o grămadă de bușteni în fiecare zi se poate face
Mâna întinsă
Am fost fiu rătăcitor. M-am luat la trântă cu îngerii și cu sfinții, iar Tu, Doamne, erai prea departe. M-am târât apoi spre firimiturile de sub masă, întinzându-mi sufletul după o
Pasul ei
nu mă interesa că luase ceva în plus cu 35 de sutimi la Cibernetică în pauze era în mijlocul oricărui grup care fuma le explica de ce se certase cu taică-su cu o seară înainte că sâmbătă
Schimb
Am încercat un timp... Am făcut schimb: eu ți-am dat ochiul drept, tu, pe cel stâng. Ochiul meu nu te-a încăput. Dă-mi-l înapoi. Prin ochiul tău umblă iubirile tale. Eu nu mai am timp să mă văd.
Mărgelele Rozarului
învierea din fiecare respirație scoaterea din stricăciune a lui Iona plânsul lui David și al meu cuvântul lui Isus luat pe arca lui Noe profeții care țin focul adevărului aprins zidarii grăbiți
Rulează filmul
Mi-au venit în minte filmele de atunci. Pepe și Fifi. Ecranul n-a pornit nici la patru, nici la șase. Nea Feri, proiecționistul, spunea că-i trebuie zece oameni ca să ruleze filmul. Nu l-am
Netrimise
m-am făcut poștaș intru în toate cutiile poștale am trimis o scrisoare – cu tine în rândurile neterminate schimb străzi, cutremure, anotimpuri îndoi puțin legile fizicii poate suntem sub același
Tertulian Langa
ajuns acasă după atâția ani prea devreme nu voia să deranjeze stătea pe scări și le număra întruna una două trei patru... când soarele l-a lăsat a încercat să treacă
Căuș
Vedeam adevărul doar în ceață. Doar urma mea care te îmbrățișa. Picăturile se săturau de plimbările noastre, coborau încărcate de nopți adânci. Tăcerea își împingea malurile mai aproape de
Cartea albă
Am citit cartea albă. Îngerii numerotau paginile. Cuprinsul le căuta. Literele fragile se adunau în cuvinte. Cuvintele porneau în galop spre scriere. Titlul le îmbrăca pentru bal și erau
privind
omul a tot mers înainte cu rucsacul uzat, plin de umbrele celorlalți. Fiecare pas al lui le părea o rătăcire, ca și cum ar fi știut încotro nu trebuia să meargă. Din când în când scria câte un
după aceea
asimetria dintre trecut și viitor ursitele care spuneau de bine nu știau de băutura rockistului cu rom și multă bere nici de parfumul vomiturilor când trebuia să te trezești și venea Alifantis cu
ERR
am găsit după dulap bonul fiscal de acum treizeci de ani cerneala aproape dispăruse prețul încă se vedea tastatura îmi știa amantele programul s-a oprit ERR: ai soție am intrat în
Treizeci februarie
Cea mai aglomerată zi din agendă, cu întâlniri care nu mai au loc. Copilăria alunecă pe o sanie de Wi-Fi, fără zăpadă. Mă arunc în iubiri de sezon, le sting cu beri Azuga și rămân în fumul unei
Un loc liber
treizeci februarie era cea mai aglomerată zi din agendă, cu întâlniri care nu mai aveau loc. Rică Răducanu a fost prins în offside. Nu se putea uita tot timpul la ce fac
Ziua mea
Azi e ziua mea. M-am trezit mai devreme și mi-am adresat felicitări. Trandafirii din fața casei mi i-am dăruit. Creșterea natalității, dorită de marele strateg, i-a făcut pe mama și pe tata să mă
Prietenul
Am căutat un prieten. L-am găsit unde nu credeam: la colț de stradă, treceam fără să văd. Răstignit pe cruce. cobora și venea după mine. Căutând. L-am găsit în mine. Nu m-a întrebat nimic — zâmbea,
Cheia de control
Am fost controlat de la naștere: mi s-a dat notă dacă sunt om sau nu. Nu am intrat la restanță. Apoi, ce-mi amintesc: păduchi și purici. Mie îmi plăceau că plesneau. Ședințele cu părinții erau cel
Balerina
Cobora lent, se oprea curioasă pe ridurile obrazului, apoi dansa în tăcere. Uitase de grabă, ca și cum timpul s-ar fi oprit să-i privească rolul. Visez. Plutesc pe lac, merg prin șoapte, iubesc
Familia
Îmi aduc aminte. Mama îmi spunea când eram mic să fiu cuminte și politicos... Am tăcut mai mult decât să vorbesc, nu m-am bătut cu băieții, am luat bătaie doar de la sora mea mai mare. Nu am
mi-am adunat timpul
mi-am adunat timpul într-un sac mi-a fost dat cu chirie și acum trebuie să-l înapoiez să nu-l pierd să pot explica remușcările mele am visat femei care nu mă iubeau am mers prin zile am jucat în
Doamna Maria
de dimineață te grăbești spre noi, tot atunci începem să dansăm cu orgoliile noastre. faci recurs după recurs pentru nevinovăție, chiar și infinitul a început să obosească. din lumină ai mai
Maria
De dimineață te grăbești spre toți, ne scoatem orgoliile la plimbare, recurs după recurs — tu poți să ne cufunzi în mila Sa cea mare. Din lumină ne trimiți iubirea, îi bucuri pe copii la Fatima, ai
Ciugulesc
Ce-ar fi să intru într-o pasăre, să zbor și tot ce-mi place să ciugulesc. Un pic de copilărie, buzele unei femei, cuvintele poeților, lumea neterminată. Apoi să mă întorc la mărul copt.
Zorile
M-am ridicat în picioare ca să te pot vedea mai bine. Am târguit noaptea cu ziua și am bătut timpul ca să meargă mai încet. Te-am închis în gândurile mele să fii mereu cu mine, și uneori te-am
Lacrimile râdeau
Mi-am măsurat timpul cu pasul Dumnezeu se uita cu invidie mă ridicam spre adânc frica îmi era în iubire Am iubit femeia mai mult decât pe El Dumnezeu lăsa ochii în jos timpul l-am ros cu ochi
Ce atâta iubire
S-au scurs iubirile din mine, pelicula amintirii lor e uzată, doar sfârșitul cu rolul principal se mai vede, un rol care nu a luat niciodată un Oscar. Locul lor geometric e un gol, mă arunc spre
Timp
Nu mi-au mai rămas multe de făcut… am mângâiat zăpada și ploaia m-a udat în iubire m-am revărsat apoi am amestecat literele în cuvinte neînțelese sufletul în rugăciune l-am înălțat spre cer și-am
Întâlnirea
am stat de vorbă cu viața mea la o masă, la o cană de amintiri, spunea că la început am alergat prea repede deși maratonul e destul de lung… îmi spunea să fiu atent pisica lui Schrodinger poate să
