Dreptul timpului
Uneori și timpul pleacă, are și el dreptul la iubirile lui, iar noi rămânem în pragul tăcerii, cu locul lui gol între noi. În urma pașilor săi grăbiți, câteva clipe se ascund în noi,
Papa
De ce mergi iar la ei? Nu știi ce-au făcut? Au ucis, au violat, au furat... Și totuși, a venit și pentru ei o clipă de lumină. Te-au văzut. Nu credeau că poți să exiști. Te priveau îndelung... N-ai
Dorința
Ți-ai trimis băiatul acum două mii și ceva de ani și ai crezut că e de ajuns. L-ai mai trimis și pe Dante să ne spună cum ar fi. Până și picăturile de ploaie se întreabă dacă merită să cadă pe
Bunicul
Bunicul mergea din gară în gară cu cărți de vândut. Biblioteca devenise geamantan. Credința lui nu mai încăpea în litera legii. Decretul 358. Început de iarnă. Măcar să fi fost vară, să poți mânca
Picătura de lumină
Cineva, sus de tot, a amestecat literele și cuvântul ce-a ieșit l-a trimis printr-o picătură de lumină, aici, pe pământ. După mulți ani, lumina mai caută prin gări alfabetul pierdut. În geamul unui
Amurg
De-ar fi mereu amurg, să împăcăm în noi ce-a fost cu ce va fi, să scoatem din fântâni apa în care soarele și luna fac baie împreună. Suntem și noi o duminică lungă pe care n-o mai locuiește
Poarta
mereu între revoluții de ce nu putem sta liniștiți să jucăm table o poartă în casă fără termopane să întoarcem televizorul cu spatele să intre norii de ploaie să spele pereții euro tot la
Iubiri
Din puținul timp ce mi s-a dat, la început a fost înghesuială mare. Se împingeau în mine, pe unde găseau loc. Unele au plecat repede, fardate, speriate de aglomerație. Altele lăsau bilete
Câte o iubire
Cred că n-au atâta putere, de vreme ce le e frică de noi. Ne aruncă din când în când câte-o iubire, ca să ne pierdem, cuminți, printre nori. Pe pământ, revolte, războaie, tăceri, noroi. Cu greu ne
Ruinele nu dorm
Prăbușirea se încheiase. Iluziile își terminaseră treaba, dar mai păstrau o umbră din zâmbetele pierdute pe marginea prăpastiei. Nu mai rămăsese decât jocul. Trecutul venea în prezent, Nu mai avea
29 de grade
Astăzi trebuie să mă întâlnesc cu ea. Baza de date Milvus îmi amintește că trebuie să mă înclin din talie la 29 de grade când îi ating mâna dreaptă. Drona care îi aduce buchetul de flori,
Planuri pentru azi
De dimineață mă duc și pe la biserică. Cică au adus un sfânt. Dau și eu niște pupături, poate fac zgomot în cer. O să prind ceva curaj și o să-i spun șefului să-mi mărească leafa. Cu
Primul sărut
Te-am zărit și am stat departe, ca să ai drumul liber. Când ploua, mă înghesuiam în picăturile care cădeau pe tine. Dacă aveam noroc, una se prelungea. Era primul sărut.
Ordinea de zi
A scos o foaie de hârtie și a citit solemn: „Iubirea nu figurează pe ordinea de zi. Sunt atâtea integrame de rezolvat, atâtea absențe care cer aprobări. Tu poți să mai aștepți. Ești doar un
Stagiul de viață
Niciunul dintre ei nu putea să scape. Gavril, Rafael, Mihail, chiar și Lucifer, întruniți în comisie, nu puteau acorda nicio scutire. Pe rând, fără grabă, erau mii de ani la dispoziție.
Trebuie să plec
Trebuie să plec. Am picioarele murdare de atâtea drumuri. În fiecare zi — războaie, chipuri uitate prin capele mortuare. Mă gândesc să dau mită acestei suferințe, să-mi îngăduie
Doctor Honoris Causa
Vor să-mi dea titlul de Doctor Honoris Causa. Au ajuns la o înțelegere: — Omul ăsta n-a făcut nimic! Nu găsim nimic la el deosebit. A aruncat timpul în spațiu fără niciun punct… Doar
Algoritm de dragoste
Te-am văzut în afara timpului. Priveai spre mine. Ochii ni se întâlneau la mijlocul drumului și învățau să nu se mintă. Te-am lăsat să intri în biblioteca gândurilor mele. Cele mai multe
Cheia
La o poruncă, poarta s-a închis, Iar fericirea a rămas amintire. Copilul a văzut, A deschis-o Și a coborât după noi. A făcut o mică excursie Aici, pe pământ, Nu încetează să ne cheme Să ne
Recitalul creației
Când Te-ai simțit singur în nimic, Ai început să ne înveți Cuvinte. Apoi, la un recital mai cosmic, Ai chemat doi oameni mai coruptibili. Ei s-au plictisit curând, Au lăsat scaunele goale Și-au ales
Iubirile noastre se cunoșteau
Iubirile noastre se cunoșteau demult Îmi trimiteam iubirea în ochii tăi, Pe străzile purtate de pașii noștri. Te jucai în jurul meu, Iar spirala se forma Din dorința mea și a ta neștire. Nu ne
Sub vechiul strat
Pereții au păstrat în zugrăveală gândurile fără rost. Pe alocuri, a început să se cojească dinspre interior. Am cumpărat vopsea. Pensula e prea mică. O dâră se prelinge. Varul nu mai
Partea stângă a hainei
Știau cu toții că trebuiau să moară, botezul le fusese prohodul. Din zilele care nu apucaseră să fie le rămăseseră gustul pâinii și al durerii. Purtau cu ei surâsul ascuns al primei
Fericirea
Am înțeles ce înseamnă să fii fericit: Să te culci devreme... Pe la trei-patru te trezește prostata. Mai stai puțin în pat Și revezi cele două-trei femei Care ți-au plăcut ieri în metrou. Nu le-ai
