Poezie
Toamnă
Căderea frunzelor
1 min lectură·
Mediu
Verile noastre s-au stins!
Doar amintirea mai țipă
la îmbrățișarea râului.
Noi rămânem sperioși
pe mal,
Văitându-ne de curgere.
Plopii trec sfidători,
Deși parcă s-au mai zbârcit și ei;
Sălciile sunt mai despletite,
Un pescăruș își caută
în lac
Sufletul din alte veri.
Coboară neguri sfinte pe poteci
Și-n somnul lumii tu tăcut petreci,
Când frunza ca o lacrimă de-argint
Se pierde-n ape, stinsă pe pământ.
Dar toamna-n mantia-i de chihlimbar
Ascunde-n taina-i al învierii dar,
Și-n noaptea ce din stele-și țese val,
Păstrăm lumina unui veșnic mal.
006
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Corneliu Dobre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Corneliu Dobre. “Toamnă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-corneliu-dobre/poezie/14205496/toamnaComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.