Stâlpul dorinței

Cică se ridică unu' din capul sălii

și strigă către scenă de i se aude ecoul

pănă sus colea în loja de onoare

apoi pe răndul din față cade altul

cu inima strânsă în pumnii sângerând la piept fără niciun zgomot de se vede uimirea în loja principală

cam pe la mijlocul sălii vreo doi hazlii

care se giugiuleau în timpul piesei

se încălzeaua sub lumina reflectoarelor

care-i ardea tot mai adânc în păr de se dezlipesiră din acel sărut păcătos al neprivitorilor la o capodeperă

cam atunci din tavan coborau niște ecouri

de parcă toată sala ar fi fost un vuiet

de la un ventilator infernal uitat în loja principală

iar de deasupra nu apărea a fi cineva în stal

un loc gol uitat de marele oaspete

așteptat cu lingușeală regizoral-administrativă

pentru a admira adulația totală a sălii

de spectacol

învins de frica din copilărie însă oaspetele

se pierdu pe drumul spre glorie lângă

un stâlp magnific din foaier

care avea o putere nemaivăzută

făcea toate dorințele să se materializeze

și au rămas așa toți în bătaia vântului

infernal al dorințelor lor neîmplinite