Am îndoiala
Am văzut cum mă pot minți mințile Am văzut când mă pot minți mințile Am văzut tatuajul mincinos când s-a luminat camera Am văzut ce mă pot minți mințile de cum s-a luminat tatuajul
OSOancea SorinCavalcada de cerneală
De obicei încep să plâng, mă văicăresc mai ales când toate îmi merg bine. Sunt eternul romantic rupt în două de sensibilitate ca un blestem orfeic în corzi amuțite cu vibrato suav. Scriu cuvinte
OSOancea Sorinpoezia viitorului/de la capăt
vorbele au fost semănate deja și nu mai înseamnă ce vor ele ci doar umbra fragilă a umbrei de ecou care li se așează în față numele au fost toate folosite încă de la Adam pentru a fi cunoscute cele
OSOancea Sorinsilenzio tempo
era ceața, aia care știi că e... sau crezi, care se lasă la ultima poezie când visele mele de tăcere se uneau pe poteca Visului când tăcut treceam din sufletul meu în celălalt însemnând identitate,
OSOancea Sorinmeschinării din vechiul burg (4)
dragostea era un cuplu de porumbei liniștiți într-o colivie, simplă imagine desprinsă din cușeta trenului. drumul spre marele oraș, spre Ioana noastră rănită, spăla multe din resentimentele
OSOancea Sorinmeschinării din vechiul burg (3)
era o zi liniștită, de la cer până'n firmă nu se auzea pic de zgomot. șeful nu mai era la fel de "vesel" și nici pe holurile administrației nu zāngăneau difuzoarele. gașca se resemna spre o
OSOancea Sorinmeschinării din vechiul burg (2)
era o singură Ioana în tot universul și un singur șef în firmă. tone de manele megatonice scăldaseră pereții administrației de la noua investire noi râdeam în clubul nostru ba de jind ba de
OSOancea Sorinmeschinării din vechiul burg
șeful nostru ascultă manele, zicem noi că are o slăbiciune, altfel e priceput. noi, diverse: metal, rockabilly, punk, electro; el zice că n-avem gusturi. ne urăm de fel pentru chestiunea asta de
OSOancea Sorinzvonuri
paraziți și pureci ne unim iute spre ecran la bulgari e un film la ruși e muzică de cameră scârție unii din scroafe niște elemente în frac la români e Bambi sau Woody diseară ne jucăm cu
OSOancea Sorinmagia pufoșilor galbeni
pe masă era un cuib plin de ouă crăpate cu pui abia ieșiți din găoace. colcăiau amuțind pisoiul, cloșca, oamenii, papagalii, muștele, celularele. doar la știri nu amuțeau taclalele care secerau ca un
OSOancea Sorindin exces
s-au adunat ca torpilele în ploaia rece la masa din sufragerie, exclamând din tot ce știau mai bine suflul. erau toate pe traiectorie înspre bucate, dezgustate de cerul înnorat pe care au plutit până
OSOancea Sorinhurducăieli pe creier sau concitadinul pufos
Seara începe bine totdeauna la vals. În orașele noi are loc doar în bucătărie și nu e cu muzică. E valsul mut al celor mulți adică dă de două ori sus și ciupește o dată jos, lent. Cu sunetele astfel
OSOancea Sorin