poezia viitorului/de la capăt

vorbele au fost semănate deja și nu mai înseamnă ce vor ele ci doar umbra fragilă a umbrei de ecou care li se așează în față numele au fost toate folosite încă de la Adam pentru a fi cunoscute cele aparente de aproape oamenii au fost demult hăituiți de gânduri prin deșerturile lumii spre câte o oază de adevăr unde au cântat dragostea de răspuns printre umbrele de palmieri lehamitea s-a cuibărit apoi în înțelepciunea vorbelor de la seratele bogate dar nici mâine cerul nu va cădea ca un asteroid peste oameni deși unele umbre sunt irosite peste orașul uns cu toate bogățiile și patimile luna ca și soarele vor veghea parcurile lui vor auzi alte vorbe reci sau ciudate ca venite din nimic zorii vor semăna vise sub pleoapele celor mici sau mari din uitare puținii cititori vor pricepe ceva din istorioarele de atunci și toate profețiile celor ce ar trebui să existe vor rămâne doar în viitor germenele unor simțuri noi așteaptă hohotele de lacrimi ale curajoșilor