Soarele se ocupă cu restul, în jurul meu,
și, Doamne, ce treabă bună face!?
Absurdul ce ne cuprinde în inima asta
nouă, nu e în umbra lui, săracul. Tot
omul știe că va veni o clipă cănd se
Negenerația trage cu nepușca în neuman
din schijele astea se împrăștie poeți
iarba crește din neiarbă pe nepământ
și neplânșii trec netraumatizați
pe lângă poezii neterminate...
Despre gol se spune vanitate,
sau absență,
sau fotbal,
sau ultimul cuvânt,
apoi, tăcere, etern,
stop.
Lamentația durerii... e gol!
Abstractul liric... e gol!
Sufletul veleitar... e gol
Suntem niște pete, deja, sentimentale pe ecran,
închise de ochii unor deținuți politici, și, polen
cuvântător din flori de lotus, peste pistile de roze,
plutitori în candela lacului de lacrimi
Chitara din ceruri
prin flame și spume
domol țipăt de niciunde-lume,
Ecou din oasele omenirii
despletite, nervuri de dureri,
căzută din bucuria nemuririi
peste clipe sculptate ieri.
Val
Numele meu
e o problemă
liric-taxonomică,
de ființă căzută
din ființa vie.
Pot deveni acela
așteptat, de iure,
în interiorul cititorului meu
tâmp în lumina reflectoarelor
ispitirii de a
"O mal! mal-u-le"; strigai curajos
în sublimarea ta
ancorat în viața altora, aspirator
de bucurii nedrepte. Tot timpul.
Tot timpul ascultai armonii de pulsuri
cum rod în făr'delegea
Portul a rămas gol, și, rece;
pe uscat trec muște locvace,
pufăiesc, ritmat, din conace.
Marinarii dispar, în amurg,
cu aureola de burg.
Valuri de griji se scurg.
O să murim?!; strigă un
Am un text turban-valah
capac/pac-pac!
poc-poc?; mă doare,
mă animă, mă ia de inimă
un text - poveste cu eroi
căzuți/învinși,
din doi... în doi -
în noi strigoi,
chiar mai răi, în
text
De aș fi două catarge, unul acasă, celălalt aiurea -naufragiat-
învelit de pânza păianjenilor calmi cu
solzi chitinoși de gândaci de bucătărie,
în marele oraș, ca în copilărie, la școală
rece,
noi am rămas să ne amintim
cum s-a mișcat cerul
cuminte în lumina nopții
noi am rămas să ne iubim
cum s-a mișcat pământul
indignat de negura zilei
noi am devenit tăceri
precum s-a oprit
Sper să nu ne întâlnim pe faleza styxului
plescăind popcorn făcut din porumb
copt în flăcările iadului. Alterego de icar
adunați de prin cer nu ne vom vorbi
pentru că aici vorbele ni se fură
Poemul ăsta sparge bube cu oameni
adunați în valuri de noapte
către o piele zburlită
adâncă din noi
și rimele îi lipsesc din mușcătură
pentru că îi e de ajuns
să rimați cu el
din
E un bazar de clepsidere echilaterale
cu prețul negociat de iubiți
ce nu au loc să înțeleagă bruma
și nu pricep de ce sunt dezamăgiți
ei par poeți pentru că a lor vorbe
nu sunt a lor ci din
Secera și ciocanul mi-au îndoit banul...
l-au pătat cu zale, ca din el să vie noua
românie...
din larg de latin, insulă-n vecini...
din larg de doinire, zare cu durere între
ghimpi de sare urmă
Pune-mi o pană în sertarul pentru suflet
și arată-mi porumbelul păcii cum pleacă
spre lumea din care am venit la tine
Ascute tăișul corzilor din pian cu sens
și ascultă-mi pulsul răbdării care
Am uitat cum se trage la țintă
ca o farfurie îndrăgostită de cer
murdărită de gălbenuș
toamna, în vie, sub norii
de fum dim tractoarele putrezite,
stafii mecanizate de comunism,
boabe de fier
tragi în poligon un dumnezeu surogat pentru viitorii sniperi ce așteaptă să vadă bullseye pe vecie iar când mă vezi în colțul ochiului drept ca o arătare monstruoasă decizi să lași totul în deșert
Chinuri pe care le numim - generația noa
stră cu pantofi lucioși și multe milioan
e au locuit în camere sărăcăcioase și au
visat la o leafă mai bună - soldați în a
rmata de apoi cu mult tupeu de
Închis pe insula românia
se spune că însuși
Napoleon s-a stins odată
cu neonul din camera mea
când am dat pagina
un întreg cortegiu funerar
în reqviemul acestuia pe drumul
spre groapa sa
Un corn încleiat
în puf galben de zbor
îmi amintește de tărâmul
vesel prin abur
de gheață
ninsă
la ziduriile însingurări
Suspinul unghiilor
ciocnește filamentele
acestui zid sonor
- închiriez trotinete,
poezii, povești, copii - în chenar,
îngroșat pe o bancă în parc, delirai...
Limba ta de acvilă uitată la bloc,
la etaj, privind foamea-n oraș
spre aleea cu zimți de
Muc de țigară pe o alee murdară
aruncată-n universuri versuri sure
fugare o lacrimă de amor dor vapor
-ul trecea trecerea rea albeam
veștejeam așteptat de o clipă
cu fumul trecut nori de
Deodată toată litera-
tura devine cumul
cumulonimbus strato-
cumulus hogy vogy?
szia se aude pe scară
și t'aime plus et plus
like every morning
singing vioae
surprinzător de dureros
și