Oancea Sorin

E un bazar de clepsidere echilaterale cu prețul negociat de iubiți ce nu au loc să înțeleagă bruma și nu pricep de ce sunt dezamăgiți ei par poeți pentru că a lor vorbe nu sunt a lor ci din

Secera și ciocanul mi-au îndoit banul... l-au pătat cu zale, ca din el să vie noua românie... din larg de latin, insulă-n vecini... din larg de doinire, zare cu durere între ghimpi de sare urmă

Pune-mi o pană în sertarul pentru suflet și arată-mi porumbelul păcii cum pleacă spre lumea din care am venit la tine Ascute tăișul corzilor din pian cu sens și ascultă-mi pulsul răbdării care

Am uitat cum se trage la țintă ca o farfurie îndrăgostită de cer murdărită de gălbenuș toamna, în vie, sub norii de fum dim tractoarele putrezite, stafii mecanizate de comunism, boabe de fier

tragi în poligon un dumnezeu surogat pentru viitorii sniperi ce așteaptă să vadă bullseye pe vecie iar când mă vezi în colțul ochiului drept ca o arătare monstruoasă decizi să lași totul în deșert

Chinuri pe care le numim - generația noa stră cu pantofi lucioși și multe milioan e au locuit în camere sărăcăcioase și au visat la o leafă mai bună - soldați în a rmata de apoi cu mult tupeu de

Închis pe insula românia se spune că însuși Napoleon s-a stins odată cu neonul din camera mea când am dat pagina un întreg cortegiu funerar în reqviemul acestuia pe drumul spre groapa sa

Un corn încleiat în puf galben de zbor îmi amintește de tărâmul vesel prin abur de gheață ninsă la ziduriile însingurări Suspinul unghiilor ciocnește filamentele acestui zid sonor

- închiriez trotinete, poezii, povești, copii - în chenar, îngroșat pe o bancă în parc, delirai... Limba ta de acvilă uitată la bloc, la etaj, privind foamea-n oraș spre aleea cu zimți de

Muc de țigară pe o alee murdară aruncată-n universuri versuri sure fugare o lacrimă de amor dor vapor -ul trecea trecerea rea albeam veștejeam așteptat de o clipă cu fumul trecut nori de

Deodată toată litera- tura devine cumul cumulonimbus strato- cumulus hogy vogy? szia se aude pe scară și t'aime plus et plus like every morning singing vioae surprinzător de dureros și

Cică se ridică unu' din capul sălii și strigă către scenă de i se aude ecoul pănă sus colea în loja de onoare apoi pe răndul din față cade altul cu inima strânsă în pumnii sângerând la piept fără

În țara lu' batistă pe țambal eu mă sufoc între corzi întinse de sârmă împletită și mă străbate mângâierea ciocănelului ritmat al bodegii... Eu sunt tritonul în sec din tine când se scurge încă

Dacă ești un poet (bun) trebuie să-mi distrezi nepăsarea cu frunzele ce se scurg din îngeri slove drăcești din pepitele iadului și apoi să mă înghiți în inimele tale...

din verde pur, peren era hârtia-i în galben transparent de raze mușcătura cam cum ar fi un șarpe din care ar ieși o mână de ne-ar scoate nouă veninul spre a-i-l trage în pântec cadavru plajă

Cuminte, în adăpostul de amintiri, și seminarii literare molipsitoare, un limbut acerb-acrit, învins de admirarea propriei necuprinderi a scăpat un :" A!"; în fața Filei de s-a auzit până-n

Pe tălpi am rămas copii, resrul se luptă să devină: matur, controlat, cenzurat, adaptat; doar tălpile, cele ascunse privirii, nu... Tălpile încep celălalt univers, mai bun, mai liber, mai vioi;

Senzațiile nu au cuvinte lungi sau scurte ca ah! uh! oh! of... nu au amintiri exact ca peștii nu au gust exact ca taina dar au impertinența de a ne răscoli de fiecare dată când citim

Pentru că eu nu sunt altcineva și tu ești doar o fantomă care mă sperie am decis să te explic și ochilor mei mâinilor noastre contorsionate de frică am încercat să te citesc în timpul tău

Despre cerc ne-a învățat Nichita la o oră de nisip. Lecția a durat puțin, prea-puțin. Când s-au dat premiile de final de an, în vară, de cireșar, nu a fost nicio medie de 10. Părinții l-au hulit pe

După ploaie iese melcul cu vorbe, șoptește, suspină... se tânguie pe frunze tăcut ca o ceață mioapă de cuvinte uitate... Îl caut în smârcul tristeții vitale distrat de catrene: virgine,

Nu știu de ce stau pe o cracă (nu sunt corbul cu cașcaval) și văd cum se scurg frunzele în calea unor pași pierduți pe aleile iubirii și româniei (așa cum vă spun) ca într-o poveste punk cu

Voi numără fiecare fulg din aripă cu visul din el ca o catapultă filosofică medievală șterge-voi pantofii de praf căuta-voi geana dimineții din întunericul vorbăriei similar cu viața albit rece

Nu mai avem speranță, suntem trufași, inculți... La noi umblă agramații cu șpaga în bancă și se rotunjesc... La noi se moare, cu zile, chiar și atunci când lumea îți dă șanse... La noi ard