Oancea Sorin

Cică se ridică unu' din capul sălii și strigă către scenă de i se aude ecoul pănă sus colea în loja de onoare apoi pe răndul din față cade altul cu inima strânsă în pumnii sângerând la piept fără

În țara lu' batistă pe țambal eu mă sufoc între corzi întinse de sârmă împletită și mă străbate mângâierea ciocănelului ritmat al bodegii... Eu sunt tritonul în sec din tine când se scurge încă

Dacă ești un poet (bun) trebuie să-mi distrezi nepăsarea cu frunzele ce se scurg din îngeri slove drăcești din pepitele iadului și apoi să mă înghiți în inimele tale...

din verde pur, peren era hârtia-i în galben transparent de raze mușcătura cam cum ar fi un șarpe din care ar ieși o mână de ne-ar scoate nouă veninul spre a-i-l trage în pântec cadavru plajă

Cuminte, în adăpostul de amintiri, și seminarii literare molipsitoare, un limbut acerb-acrit, învins de admirarea propriei necuprinderi a scăpat un :" A!"; în fața Filei de s-a auzit până-n

Pe tălpi am rămas copii, resrul se luptă să devină: matur, controlat, cenzurat, adaptat; doar tălpile, cele ascunse privirii, nu... Tălpile încep celălalt univers, mai bun, mai liber, mai vioi;

Senzațiile nu au cuvinte lungi sau scurte ca ah! uh! oh! of... nu au amintiri exact ca peștii nu au gust exact ca taina dar au impertinența de a ne răscoli de fiecare dată când citim

Pentru că eu nu sunt altcineva și tu ești doar o fantomă care mă sperie am decis să te explic și ochilor mei mâinilor noastre contorsionate de frică am încercat să te citesc în timpul tău

Despre cerc ne-a învățat Nichita la o oră de nisip. Lecția a durat puțin, prea-puțin. Când s-au dat premiile de final de an, în vară, de cireșar, nu a fost nicio medie de 10. Părinții l-au hulit pe

După ploaie iese melcul cu vorbe, șoptește, suspină... se tânguie pe frunze tăcut ca o ceață mioapă de cuvinte uitate... Îl caut în smârcul tristeții vitale distrat de catrene: virgine,

Nu știu de ce stau pe o cracă (nu sunt corbul cu cașcaval) și văd cum se scurg frunzele în calea unor pași pierduți pe aleile iubirii și româniei (așa cum vă spun) ca într-o poveste punk cu

Voi numără fiecare fulg din aripă cu visul din el ca o catapultă filosofică medievală șterge-voi pantofii de praf căuta-voi geana dimineții din întunericul vorbăriei similar cu viața albit rece

Nu mai avem speranță, suntem trufași, inculți... La noi umblă agramații cu șpaga în bancă și se rotunjesc... La noi se moare, cu zile, chiar și atunci când lumea îți dă șanse... La noi ard

Ne întâlnim pe o aripă de aer în ocara dimineții Ne întâlnim albi ca noaptea luna și oglinda lunii Ne întâlnim oriunde bate vântul de eliberare de tiran Torni iar lapte în post și te cerți cu

Evoc - ca o flașnetă - spaima de a fi zidit cu picături de lipici în scame alb-murdar cu note de lectură, și schele din semne de carte mute ce dor, din neuroni până-n oase strigă prelung:

era senin - în calea dorobanți, mirosul dulce-acru, românia, pribeagă-i fugeau copilăria unuia, altuia trufia. o rugăciune în surdina zilei, vacarm departe - pe un bulevard, un scaun scârțâia

Poetry served cold and tasty o mores o tempora o arbore dor în coajă uscată une armoire et dos esqueletos de durere sugrumați de o zi lungă cât palma încleștată în umbra clanței A skeleton

Sub cerul alb e un steag negru ridicat în palpitațiile vântului. Eliberați din ochiul pictorului muribund ne urmărim prin poveste. Cuprinsul e rupt de realitate, dar zace în adâncul

Să mai adăugăm cearcăne de dragul umbrelor! Semănătorul aruncă semințe gemene cu chipul meu. Iarba se intensifică pe timp de furtună, și patimă. Se zvârcolesc rădăcinile de sorg, de grâu, de

Azi nu Azi nu Azi nu ambele pisici plâng de foame în acest pat ros de citit ambii câini rod în sec cu bale literele până la os Azi nu Azi nu Azi nu piatra din mine este

Cineva zăcea pe trotuar în Paris, într-un clip despre frumusețea parisului luminii, că tot mi se ardea de-o țigară electronică,când se auzeau sudalmele din stradă, aceste sentințe hamletiene, și mi

Sunt copt devreme - și va veni frigul - iarba va albi cu rouă înghețată, frunzele se vor întări de negură, culorile - de demoni - vor fi estompate. La final, unul după altul, se vor duce la

Nu mai fiți indiferenți! Libertatea este tot ce n-ați avut și tot ați distrus de dorul de dor... Nu vă mai loviți copiii! Ei vă vor întoarce palmele deja înainte de răsărit și vă vor cocoșa de

Popii vibrau a forjă alto, și tenor. Soprane până-n măduvă ardeau vrăji de lanțuri rupte. Turnul întunecat mânca vodcă cu alune, lin, rece, bestial. Eram prins de scaun cu sârme