Nu am liniște până nu mă lipesc în mine
că de e lut, lut să fie!
că dacă e de os, de os să fie!
că de carne este! putrezind este!
Nu am atenție până nu mă trezesc în mine
Nu pot să cer aer de la
Uite zidul crăpat care mă ține
întârziat în iadul dimineții,
și care sper să se rupă.
Doar metanoia mă mai poate
curăța de molozul din tavan.
Dumnezeu mi-a dat inimă,
am implantat cârpe de
Marți sau luni, într-o zi, se face chetă
la noi în pub, pintul de bere rece,
pintul de limonadă, și pintul de cafea,
apoi se deplânge starea papirusurilor,
a scrisorilor, cărților, ziarelor,
Cub lângă cub - orizontul -
sunt în eșarfa ta minecraft
și îmi dăltuiesc ca un orbete
trufia de amorez albit
de atât de ninsa așteptare
a zorilor, a ieșirii, a atingerii
Eșarfa mă plimbă
De obicei încep să plâng, mă văicăresc mai
ales când toate îmi merg bine. Sunt eternul
romantic rupt în două de sensibilitate ca un
blestem orfeic în corzi amuțite cu vibrato
suav. Scriu cuvinte
Frica lingea pietrele din parc
topită în pete de înghețată
se învelea cu pene de bazalt
în fuga umbrelor de viață
Era departe o făptură solitară
cu ochii mici de orbete naufragiat
din groapa
Cineva nu se înțelege
cu aceste umbre din
tre n
oi
Totul e imagine!
în
tre s
emne
Pe aleea fără n
ume Fă
ră suntem frân
ți de pa
delele miră
ri
Imagini din ce
va mări
Imagini
Neputință învelită în varză acră
suspine îngălate de bărbați vitroși
măști cristalizate pe flăcări
citești și rupi
rupi și unești
unești și suspini
Neputință învelită în foi de viță
acid
Când îți dai seama că toată viața
ai scris poezie cu p
că nu ai citit să pricepi poezie cu P
vorbirea ți se robotizează în autotune
de ți-e dor de anii cu vocoder
corzile lovite digital rotat
Văd un copac care cade tăiat de o poezie
dar despre asta vom vorbi mai târziu
(dar vom vorbi mai târziu)
Aprind o țigară de lut și os buimăcit
dar despre asta vom vorbi mai târziu
(vom
Azi e 31
nu the 27 club
e înaltul înaltului
sau pasul pășirii
corzile chitării
ca sunetul lirei în lume
se lovesc
în lemnul rezonanță
în zidul neputinței sentimentale
iar necuprinderea
Câmpia verde își flutura
iarba în vânt
acoperită de pungi goale
cu un cap în pământ
cu altul
în soare
între cer și adânc
gândul umbrelor-fantomelor
despletite în nebunia lor
în
Tinerețe...
o altă,
inutilă, alergică,
alegere...
a unui oarecare
ascet anxios...
cu dragostea
fie agapia...
fie eros...
Doar o psihotraumă...
nedescoperită
de terapeuții
Ai o durere
de cap ai
întru biblio-
teci pline
iar
întru anestezic
ți se năzare
umbra unei umbre
pleoapă rece...
Stai în persoana
a treia tu
în oglindă
drept grindă
și
ai o
lacrimile erau mai sincere
când lumea era mai săracă
când cerul era mai departe
prietenii se apropiau de candele
și toată lumina pe care o căutai
se îmbrăca în lumânări de sărbători
ignatul era
în trecut se plângea mai simplu
era speranță în lacrimi
(oricum putea fi
umbra de dragoste
a penitentului)
atunci când un popor
întreg a suspinat
și a uitat
ultima țigară lângă
E un urcior de ură
din care beau gândirea lumii
o combinație de dureri
în genunchii discobolului
E un urcior de ură
din care sorb dragostea
o combinație de dureri
în coatele împetrite
E
Era o pajiște, o taină
pe unde am trecut prin noroi.
Erau scaune lângă paturi de fier, saltele...
prin amintiri, prin noi.
Erau chei, brelocuri, lacăte rupte.
Erau rulote, caroserii,
Imn - canarilor uniți -
răsună în patria tristă...
Umbrit - orizontalul viscol -
se sparge-n cioburi, de pereți.
Ciupesc corzile de chitară
cu degetele - ciocuri reci -
las pana
hopa mitică cu aripi
criză de echilibru
balans din care statul
erodat de strâmbi
în cărțile #dreptfilosofice
cult pe altarul monștrilor
coboară printre muribunzi
apariția penelor
semn
aplauze! aplauze! striga din manej
crainicul surd
aplecând fiecare clovn în semn de reverență
aplauze! aplauze! reverbera din tribunele amețite de râs
în micul colosseum
amintind riscul lamei
diamant îmbrățișat de gheață
văd pe degetul iubitei,
soarta în inel de ceață...
fără chipuri, doar orbite,
reci galere, reci umbrare,
recii regi zac în sicrie
doar de Keops se zvonește
a învia
ambalat în cercuri
am ajuns într-o roată
sedus de rutină
uitat între experiențe
dezlipite ca bubele dulci
pictate peste chipurile palide
ale străinilor din mine
care mă ceartă tați și