Poezie
Apatie
1 min lectură·
Mediu
Nu am liniște până nu mă lipesc în mine
că de e lut, lut să fie!
că dacă e de os, de os să fie!
că de carne este! putrezind este!
Nu am atenție până nu mă trezesc în mine
Nu pot să cer aer de la avioane,
de la berze, de la alimentară,
de la benzinărie, de la voi.
Nu am grabă în pași de pomană și moft
drumurile noastre toate sunt dezlipite
deodată ca la coafor buclele
care ascund degete uitate în lume,
degete care ating nadirul vulgar
și se spânzură pentru a-mi lua aerul
Nu știu de ce mai caut liniștea
între aceste sloturi stricate
care joacă surd sărăcia mea de derbedeu
pentru că atât a înțeles școala
să mă lase să înțeleg din algebră,
geometrie și trigonometrie.
Moartea vine axiomă, e în ipoteză,
totul se reduce la unu.
021209
0
EL