A.I. omenesc, prea omenesc.

Cineva zăcea pe trotuar în Paris, într-un clip despre frumusețea parisului luminii, că tot mi se ardea de-o țigară electronică,când se auzeau sudalmele din stradă, aceste sentințe hamletiene, și mi se făcea de Kobenhavn și insula Amager.

Eu sunt un patruped din generația lui Gillan

care rememorează vorbitul cu vântul, și când a plâns după săptămâna de cold turkey la balcaniadă, unde a deprins ritualul de metaxa șapte stele logo pe un pahar etern gol, etern însetat, dar bucuros că poate fi viu.

Ca orice patruped implantat în gospodărie sufăr de lene, și plictisit privesc ecrane pay per view, rod papucii cu pași mici, îmi ascut unghiile cu pila și mă irosesc.