Poezie
24
1 min lectură·
Mediu
lacrimile erau mai sincere
când lumea era mai săracă
când cerul era mai departe
prietenii se apropiau de candele
și toată lumina pe care o căutai
se îmbrăca în lumânări de sărbători
ignatul era deja zvântat
zăpada albă spăla pregătirile
mici îngeri peste Biserici
clopote dăngăneau surd în oraș
mai puternic decât strigătul de libertate
mai viu decât eroii necunoscuți care vor dăinui
îngerii erau tot mai mulți tot mai aproape
lăsau din blânda lor pază câte o rană
peste care Blândețea Celui de Sus
bandaja un trup nou ca primul Adam
poporul tot mai liber de fum și frig
zăpada plapumă groasă de lână
peste zi copiii așteptau
truda părinților de un an
se făcea sudoare zâmbete farse
puls de bucurie laudă smirnă pentru Nașterea
Domnului trei magi O Stea și păstori
ce va să fie pentru dezrobiți
iar negenerația cor de slavă pregătea cadouri
011.293
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oancea Sorin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Oancea Sorin. “24.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-sorin-0039906/poezie/14159797/24Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
O “lume mai săracă” de oportunități, superlative, extra-uri, vocații şi creații, se îndepărtează de “cerul” al cărui eter camuflează transcendentul, care dăruie vieților noastre acele tipuri de mistere, minuni şi esoteric care pot fi decodificate şi elaborate şi extrapolate în paradigme uluitoare.
0
