Plângãcioșii

Ce imi place la poemul dv? Tema: plânsul pus pe lucruri mici și mari (purecii, ploile, oamenii) creează un fir liric interesant.Imagini memorabile: „viermele pierdut în labirintul mărului”, „plâng ploile peste geamul bărbatului plecat în schimbul trei”si, da, finalul chiar daca e brusc si rupt: întrebarea „Asta e eternitatea?” insa deschide poemul spre sensuri existențiale. Dar ce consider eu ca ar putea fi mai bine ( e doar o părere: diacriticile, o unitate și coerență – imaginile sunt bune, dar par puse una lângă alta fără o construcție progresivă. Poemul ar câștiga dacă ar lega mai clar plânsul „micilor ființe” de plânsul oamenilor și de ideea de eternitate apoi tăietură mai fermă – unele versuri pot fi mai concentrate. De exemplu: „ca asupra unei mese cu bunătăți nepermise” se poate simplifica , apoi ritm mai clar – dacă ati alege o pauză constantă (versuri mai scurte, mai egale), textul ar prinde mai multă muzicalitate. Aveti idei bune, nu va grabiti. Mult succes! Mai trec.

Mulțumesc, apreciez sugestiile dumneavoastră, o să iau aviz de ele. Vă mai aștept.