Poezie

Dreptul la tors

1 min lectură·18 septembrie 2026

Mediu

Pisica cugetă profund:

„Poete – nu te îmbăta cu stele,

Că vreau să mă joc și eu cu ele.

Doar steluțe în gheruțe,

Comete, rachete

Și poetul ce găsește torsul

În ochii unei fete.

Planete – globuri ale bradului Căii Lactee

Cât îmi place să mă joc cu ele,

Dar nicio pisică nu rezistă

Strălucirii unei stele.

Poete – nu te mai îmbăta cu stele

Că mai torc și eu din ele.

Ce n-aș da să urc la Steaua Nordului în vârf

Să destabilizez Calea Lactee

Și să rostogolesc planetele,

Ei, poetule?”

Pisica își revendică dreptul la tors,

E o luptă foarte strânsă.

Stârnește valuri buclucașe prin univers

Stelele și planetele se învârt în contrasens.

Poetul devine competent

Administrator al regimentului de comete.

„Miau! Nu asta am vrut!

Miau! Stelele mustățile mi-au desfăcut.

Vreau să fie ca la început,

Poete, mă faci din nou personaj cunoscut?”

Poetul cască zgomotos,

Noul echilibru se naște dintr-un tors.

Pisica, descumpănită,

(Și cu coada cometei între picioare)

Mustățile și le revendică.

007

Lucian-Horațiu Hînsa. “Dreptul la tors .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-horatiu-hinsa/poezie/14205374/dreptul-la-tors

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.