Poezii

Pisica cosmică revine în scenă Pătrunsă de propria sa dilemă. Ah, oare ce am înghițit, sunt regretele mele? Nu nu, nici vorbă, e doar un ghemotoc De stele. Cu un mieunat prelung Și cu spinarea

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

4

Visez o noapte-ntreagă de povești, Când încă stai... când încă ești; Respir o boltă-nstelată De-o dragoste azi condamnată. Și știu că, și de-această dată, Mă-nvinuiești. Unde ești? Aripi negre-n

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

ÎNTÂIA ZI Îmi pare că tu furi mierea soarelui, îmbălsămând pământul cu ale lui Orfeu dovezi că a câștigat cuvântul. Îmi pare că înseninezi lava de topaz a mării: ochi de profet, dar

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

PE PLAPUMĂ DE LUNĂ Uneori simt că sunt ultima suflare dată de pământ Înainte de a dispărea Într-un punct Înfășurat în brațe lungi de catifea. E acel moment în care Luna mușcă blând din

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

2

VALUL CLIPEI O mare este viața – un val repovestit De aceeași făptură, Însă, pe alocuri, În altă măsură. O altă poveste, aceeași gamă Ce traiectul ne-o destramă În lacul de aramă – O

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

FATĂ CU STELE ÎN PĂR Fată cu stele în păr Și cu mări de primăveri în ochi, Tu m-ai ridicat de-atâtea ori Peste plaiuri răstignite dincolo de nori, Dincolo de viață, dincolo de timp – Însă

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

1

PISICA Suntem cu toții o pisică cosmică, Ce se joacă, torcând Cu al său ghem – timpul. Mă uit la ciudata făptură în ochi Și îi pipăi mustățile, Concepând din greșeală o nouă galaxie Sau

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

3

TOȚI SUNTEM UN MIEZ INERT O, epifanie mătăsoasă Ce din miez de noapte grațioasă, Fără semne, mă pătrunzi. Tu oglindești în tine și în mine Trecutul și viitorul – Mereu altfel, dar la

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Cu duiumul, cu duiumul, Nu îți pot uita parfumul – Trec o noapte, două, trei, Așa trainice scântei N-am zărit decât pe Soare. Ridic arcul cu tăcere Și fur constelațiile… ce durere! Le culc într-un

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

FIORUL ALTFEL Sunt solemn, sunt înfrânat, Însă soarele e... vinovat. A spart în bolta cerului un geam, Găsindu-și pe nerăsuflate Sălaș în ochii tăi – ca la carte. Urmând o schemă divină, Din ei s-a

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

STEA CE ÎMI EȘTI TU, AMORUL Oh, stea ce îmi ești tu, Amorul, Te ridică iar pe meleagul neumblării Si așterne-ți raza ta cea dulce, Dorul. Munte al înțelepciunii, privesc pe geam Stăpânii

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Mă holbez în praful pufului de lună Și aș vrea să te mai țin de mână. Lungi copaci cu umbre dese Schimbă vorbe neînțelese. Din geam în geam timpul se pierde Purtat de vântul vieții

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Mă nasc împreună cu poezia mea. Ce prilej minunat- O excursie-n infinit Scânteind fotoni ai nemărginirii. Tu îmi știi secretul firii. Zbuciumare asumată Peste timp ori peste-ocean Și o

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

ACEL SUFLET Lasă-mă să te sărut Până dincolo de gât, Să pătrund în al tău cuget Până-n sufletul pierdut. Ai aur și argint în păr, Inima îmi zbiară de dor; Simt că zburdă în

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

În sufletul tău Crește un hău Amețitor, Mă simt dator Să înțeleg logica soarelui, Să înțeleg logica lunii Și să sparg întreaga boltă Până-mi întâlnesc străbunii. Lucește pe cer Un crud

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

TĂCERE ALBĂ În noaptea noastră înțelegem Că veacuri multe se perindă Pe al timpului oglindă; Selene doarme în descânt, E-o tăcere albă ca mătasea pe pământ. Ridică-ți gândul înspre

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Se pierd în clopot clipele înaintașilor noștri Coborând în văi de neconceput, Se sfarmă-n dangăt dorința de început- Pierdut e totul în calea morții. Turlă înălțată peste vremuri imemorabile, Difuz,

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Sunt cuprins de-o rază roșie Izvorâtă din Infern, Dăruit voi fi cu tine Poeziei în etern. Viața mult ne-a mai bătut Dar pădurea-ncet se scoală, Prin timide unde lacul Udă pajiștea-n răcoare. În

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

NOAPTEA... Mergi agale, mergi agale Și tu crezi că ai scăpare Pe când noaptea stă și tace De milenii ea doar zace. Luna tremură a dubiu, Luna- licăr amorțit, Un statornic vals și

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Nu îmi dau consimțământul De-a recuceri pământul; Însă îmi ridic privirea Și-mi admit descumpănirea. Un sărut nevinovat...doar atât, Și ce schimbat ! Multe nopți am cugetat Visând la noțiunea unui

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

În avans, în avans Te cuprind în al meu dans: Doar cu flori, doar cu flori Și cu ochi pătrunzători; Alte veacuri, alte veacuri De plăceri nu te mai saturi, E căldura unui DA Rostit acum pe buza

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Spre răsărit privesc senin, Resemnat și înmiresmat Cu-acest praf de dor divin; Puritatea îmi e ușa Ce-mi aprinde-n zbor cenușa, Durerea mi-este vânt străin. Ridicat peste întuneric, Colindat eu mult

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

O flacără târzie în neant, Un hău de necuprins, agonizant, O gheață-n templu-nstrăinat- Moartea astfel te-a legat. În abis de ape-adânci Răsar umbre, răsar stânci- Cu-o privire le scrutezi Și-ntr-o

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

1

Niciodată gol, Suflă-n mine un Eol: Aripi peste univers Într-un vers, într-un vers. Mă desprind de-a ta plecare Cu pământul în spinare, Înfrățit cu-a nopții taină Flori de stele pe-a mea haină. Nu

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

1

O picătură din sufletul tău s-a desprins, imaculat, Purtată de un vânt al liniștirii, într-un dans lin și cadențat. A coborât pe coardele sufletului trist, În adâncul împietrit in taină Dezgolind

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Ceas al nopții din infern- Tu când mă chemi, eu te blestem; Se intreabă azi Zădărnicia Cum de-mi caut armonia... Oh întreabă-te, tu, dar Cum de-un suflet solitar Își vânează veșnicia Când de-o vreme,

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Iubite călător, Nu îmi spune că ți-e dor! ...Oh- când lucește luna-n zare Îmi așterne gânduri clare; Simt un dor apăsător, Simt că mor. Iubite împărat Mai tot timpul tu ai stat Pe-un pământ

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Tremură lacul. Tremură lacul oglindind copacul; ale sale unde vântul pătrunde ca înamoratul. Adormit eu stau cu tine. Adormit eu stau cu tine prins în vraja ce mă ține- căci cerul mi-e frate și luna

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Deplâng rănile pustietății Ce-mi îngăduie să simt, însetat de zori, tânjind, flăcările realității. Ca un sfinx îndoliat pierdut in zări, cufundat în depărtări apuse Îmi ridic privirea și suspin,

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

În glorie deplină Întâmpin ruină! Columnă marmoree, A ta istorie, A ta platonică izbândă E aur, purpură, scânteie - Fi-va veșnic o grandoare, O splendoare, A ta mândră epopee! Triglife

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Îmi complic iar existenta Căutându-mi chintesența- Filosofez doar nebunii, Kilograme-ntregi de poezii. Ironic sau neironic, Drumul mi-e mereu deschis Și vă spun nu! Nu-i un vis, Un poet e-n

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Pe buzele tale ia naștere sufletul meu. Sunt niște buze scăldate în licoarea ce-o simt numai eu: Niște buze înflăcărate De un lung șir de stele înarmate Cu dezamăgiri, Cu zeci și zeci de

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Trasez o linie nesfârșită De-o tăcere nemaiauzită... Până ieri am adormit. Dar o toamnă încântătoare Mi-a proptit visul de-un soare- Conștient sunt, ai sosit. Se curmă-n clipe

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Azi mă-mbăt cu tot ce mă învinge. Orice flacără murdară lumina tinereții stinge. Însă sub a nopții insistență Înțelesurile toate-mi tac. Absență. Mă spovedesc de aparențe Și plutesc în

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Sper ca într-o zi Noi doi ne vom regăsi; Scriu rânduri, le aștern pe cer, Stelelor îndepărtate nu încetez să te mai cer. Cercetez harta universului Și aplic logica versului: Rime împrăștiate peste

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Când două inimi bat în armonie Se sudează rodul primăverii Ce persistă-o veșnicie. Imaculat dar imperfect, privesc acest defect ce ne-a fost dat din rodul unei dimineți înseninate. Culeg

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Noaptea asta mă distrugi. Dar chiar de sufletul mi-l frângi, Înțeleaptă-i vraja ta... Distrugându-mă, înviu. Un dor încredințat legendelor de demult- Precaut pășesc pe țărmul

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Sunt ca o frunză pierdută în adâncul vast al nimicniciei Ce și-a ars în rug plăcerea, Și patima veciei... Și sete mi-e de viață, și sete de-armonie Căci umbră văd în față, Și în spate nimeni

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Din izvorul tăcerii îmi șlefuiesc astăzi mormântul, Din durerea soarelui, eu astăzi, îmi iluminez pământul. Și-mi convine a spera C-o moarte astfel nu e rea... O tăcere arzătoare Mă cuprinde pân' la

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

1

Ideal de biruință Oglindit în flori de prisosință- Cu tine am luptat în van, Vis măreț, nepământean. În veci, în veci voit-am să m-ascund De întunericul cel din afund, Însă ceea ce simt

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Deschid rănile trecutului Și mă las pradă sărutului. Sângerez? Inima mă înspăimântă Când privirea ți se-avântă, Tu ai ochi sublimi și verzi. Pe unde ai pătruns? Și cine te-a adus? Poate briza

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Numai la noi Prețul unei amăgiri ciudate Apărută din senin, în noapte, Se împarte trist la doi. Căzând în vraja unei inimi desuete Tu, un rod al timpilor de-acum, Ți-ai înrădăcinat iubirea

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Mi-am dat întâlnire cu infinitul în ochii tăi Iar acum sunt triști și goi. Mi-am dat întalnire cu bătaia stelelor în al tău cord, Totuși nu ești de acord. Kilometrii nesfârșiți de aripi Te

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Odată te-am citit in stele, tu- debut al bunăstării mele. Un Adam în paradis, izgonind gândirea moralizatoare, am răpus adevărul și minciuna și-am sădit din cel mai minunat mormânt o lume

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0

Parcă azi m-am cunoscut. Ivirea unui tandru lut Răspândit de-a mea credință Că-mi ascund o nouă ființă, Parcă azi m-am cunoscut. Eu umblu în deșert. Eu umblu în deșert Și-mi doresc să-ncerc,

LHLucian-Horațiu Hînsa

0

0