A ieși la o plimbare
Raportez eveniment neașteptat. Am ieșit la plimbare cu Timpul. L-am ținut într-o lesă prea întinsă Și a fugit într-o privire Interzisă. L-am lăsat liber. L-am lăsat să colinde în nopțile din
LHLucian-Horațiu HînsaLege universală
Dacă aș fi un om de știință aș ucide timpul pentru a putea privi o eternitate în ochii tăi. Cum naiba pot unii să spună că lumea se va sfârși într-o zi? Multe lucruri au un
LHLucian-Horațiu HînsaJucării stricate
Poeții - niște jucării stricate Stând cu mâinile la spate; Doar niște jucării, imperfecte Și vii. Când trântești în a ta călimară Aurora boreală Poezia e o boală. Dar de-așa boală curată Inima
LHLucian-Horațiu HînsaRămâi a mea
Să te pierd? Ah, ce coșmar. Dragostea-i un banc hilar; Totuși spaima ce-mi răsare Când privesc a ta plecare Inima-mi pune pe jar. Să te cred? Nu te pierd! Dragostea ne e datoare Rând pe rând, la
LHLucian-Horațiu HînsaMisterele
Cum coboară noaptea-n dans de umbre Peste certitudini vagi de orișiunde! În ceasul acesta – tu doar pe tine te ai, Răscolești în întuneric amintirea unui rai. Rai ce zace încleștat În al Nopții zeu
LHLucian-Horațiu HînsaDilema Pisicii
Pisica cosmică revine în scenă Pătrunsă de propria sa dilemă. Ah, oare ce am înghițit, sunt regretele mele? Nu nu, nici vorbă, e doar un ghemotoc De stele. Cu un mieunat prelung Și cu spinarea
LHLucian-Horațiu HînsaA noastră natură
Visez o noapte-ntreagă de povești, Când încă stai... când încă ești; Respir o boltă-nstelată De-o dragoste azi condamnată. Și știu că, și de-această dată, Mă-nvinuiești. Unde ești? Aripi negre-n
LHLucian-Horațiu HînsaÎntâia zi
ÎNTÂIA ZI Îmi pare că tu furi mierea soarelui, îmbălsămând pământul cu ale lui Orfeu dovezi că a câștigat cuvântul. Îmi pare că înseninezi lava de topaz a mării: ochi de profet, dar
LHLucian-Horațiu HînsaPe plapumă de lună
Uneori simt că sunt ultima suflare dată de pământ Înainte de a dispărea Într-un punct Înfășurat în brațe albe. E acel moment în care Luna mușcă blând din mine Respirându-se pe sine Cât și eu
LHLucian-Horațiu HînsaValul clipei
O mare este viața – un val repovestit De aceeași făptură, Însă, pe alocuri, În altă măsură. O altă poveste, aceeași gamă Ce traiectul ne destramă În lacul de aramă – O ploaie caldă ce
LHLucian-Horațiu HînsaFată cu stele în păr
FATĂ CU STELE ÎN PĂR Fată cu stele în păr Și cu mări de primăveri în ochi, Tu m-ai ridicat de-atâtea ori Peste plaiuri răstignite dincolo de nori, Dincolo de viață, dincolo de timp – Însă
LHLucian-Horațiu HînsaPisica
PISICA Suntem cu toții o pisică cosmică, Ce se joacă, torcând Cu al său ghem – timpul. Mă uit la ciudata făptură în ochi Și îi pipăi mustățile, Concepând din greșeală o nouă galaxie Sau
LHLucian-Horațiu HînsaToți suntem un miez inert
TOȚI SUNTEM UN MIEZ INERT O, epifanie mătăsoasă Ce din miez de noapte grațioasă, Fără semne, mă pătrunzi. Tu oglindești în tine și în mine Trecutul și viitorul – Mereu altfel, dar la
LHLucian-Horațiu HînsaParfumul întâmplării
Cu duiumul, cu duiumul, Nu îți pot uita parfumul – Trece-o noapte, trec și trei, Așa trainice scântei N-am zărit decât pe soare. Ridic arcul cu tăcere Și fur constelații… ce durere! Le culc într-un
LHLucian-Horațiu HînsaFiorul altfel
FIORUL ALTFEL Sunt solemn, sunt înfrânat, Însă soarele e... vinovat. A spart în bolta cerului un geam, Găsindu-și pe nerăsuflate Sălaș în ochii tăi – ca la carte. Urmând o schemă divină, Din ei s-a
LHLucian-Horațiu HînsaStea ce îmi ești tu, Amorul
STEA CE ÎMI EȘTI TU, AMORUL Oh, stea ce îmi ești tu, Amorul, Te ridică iar pe meleagul neumblării Si așterne-ți raza ta cea dulce, Dorul. Munte al înțelepciunii, privesc pe geam Stăpânii
LHLucian-Horațiu HînsaAcel întreg
Mă holbez în praful pufului de lună Și aș vrea să te mai țin de mână. Lungi copaci cu umbre dese Poartă șoapte neînțelese. Din geam în geam timpul se pierde Purtat de vântul vieții noastre, Numai
LHLucian-Horațiu HînsaSuntem Poezia
Mă nasc împreună cu poezia mea. Ce prilej minunat- O excursie-n infinit Scânteind fotoni ai nemărginirii. Tu îmi știi secretul firii. Zbuciumare asumată Peste timp ori peste-ocean Și o
LHLucian-Horațiu HînsaAcel suflet
ACEL SUFLET Lasă-mă să te sărut Până dincolo de gât, Să pătrund în al tău cuget Până-n sufletul pierdut. Ai aur și argint în păr, Inima îmi zbiară de dor; Simt că zburdă în
LHLucian-Horațiu HînsaUn înger
În sufletul tău Crește un hău Amețitor, Mă simt dator Să înțeleg logica soarelui, Să înțeleg logica lunii Și să sparg întreaga boltă Până-mi întâlnesc străbunii. Lucește pe cer Un crud
LHLucian-Horațiu HînsaTăcere albă
TĂCERE ALBĂ În noaptea noastră înțelegem Că veacuri multe se perindă Pe al timpului oglindă; Selene doarme în descânt, E-o tăcere albă ca mătasea pe pământ. Ridică-ți gândul înspre
LHLucian-Horațiu HînsaCât timp omul
Se pierd în clopot clipele înaintașilor noștri Coborând în văi de neconceput, Se sfarmă-n dangăt dorința de început- Pierdut e totul în calea morții. Turlă înălțată peste vremuri imemorabile, Difuz,
LHLucian-Horațiu HînsaRază nouă
Sunt cuprins de-o rază roșie Izvorâtă din Infern, Dăruit voi fi cu tine Poeziei în etern. Viața mult ne-a mai bătut Dar pădurea-ncet se scoală, Prin timide unde lacul Udă pajiștea-n răcoare. În
LHLucian-Horațiu HînsaNoaptea...
NOAPTEA... Mergi agale, mergi agale Și tu crezi că ai scăpare Pe când noaptea stă și tace De milenii ea doar zace. Luna tremură a dubiu, Luna- licăr amorțit, Un statornic vals și
LHLucian-Horațiu Hînsa