Poezie
Acel suflet
1 min lectură·
Mediu
ACEL SUFLET
Lasă-mă să te sărut
Până dincolo de gât,
Să pătrund în al tău cuget
Până-n sufletul pierdut.
Ai aur și argint în păr,
Inima îmi zbiară de dor;
Simt că zburdă în mine
Vulturul dorinței.
Sfârșește-mi valsul suferinței.
Răpește-mi un grăunte de apus,
Redă-mi surâsul soarelui,
Redă-mi polenul verii
Vremurilor ce s-au dus.
Deloc greu de presupus,
Adevărul nu e de ascuns:
Respir, trăiesc și nu mă mir
Când răsare peste soare
Inima ta mare, mare-
Vreau să plec, dar mă inspiri.
...Și ce dulce răzbunare
Să cad pradă gurii tale-
Jur solemn, nu am scăpare.
...Mă zbat enorm
Să mă simt că iar sunt om;
Suferința mi-ai răpus
Printr-un simplu, cald surâs.
Un blestem s-a aruncat?
Habar n-am, sunt vinovat,
Dar când Iadul te înalță
Simți că sufletul îți e curat.
O astfel de nădejde
În care demonii te-aprind
Nu o irosi tu chibzuind.
Orice întuneric își are
O poveste,
Orice mișcare își poartă în sinea sa
O staționare,
Iar negrul ce te definește
Într-o albă lume strălucește.
Al tău suflet însă mă liniștește.
Nu-i nimic mai mult sau mai puțin
Decât al tău suflet blestemat,
Divin.
00816
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian-Horațiu Hînsa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 190
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian-Horațiu Hînsa. “Acel suflet .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-horatiu-hinsa/poezie/14178121/acel-sufletComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.