Poezie
Fantasma
1 min lectură·
Mediu
Nu îmi dau consimțământul
De-a recuceri pământul;
Însă îmi ridic privirea
Și-mi admit descumpănirea.
Un sărut nevinovat...doar atât,
Și ce schimbat !
Multe nopți am cugetat
Visând la noțiunea unui dor nedescifrat,
Trăind amărăciunea unui dor difuz,ciudat.
Pradă viscol a gândirii lumea mie mi-a părut,
Colindam vremuri uitate, colindam orice început.
În vatra liniștii apuse
Picoteam iernatic lent,
Visele-mi fuseră smulse
Din firescul element.
Nu îmi dau consimțământul
De-a recuceri pământul,
Însă îmi ridic privirea
Și-mi admit descumpănirea...
Simt un fulger violent,
Îngrădit de-un puls prădalnic,
Puls ce astăzi ți-e absent.
Nu încerc a te atrage,
Nu încerc a te distrage
Din imperiul absolut,
Și plecat de-ai fi tu, suflet,
Tu fantasmă n-ai părut.
00690
0