Poezie
Cât timp omul
2 min lectură·
Mediu
Se pierd în clopot clipele înaintașilor noștri
Coborând în văi de neconceput,
Se sfarmă-n dangăt dorința de început-
Pierdut e totul în calea morții.
Turlă înălțată peste vremuri imemorabile,
Difuz, nesigur orologiul nopții bate,
Pierdute sunt izbândele iscate,
Se-nchid iluzii în eterna pustietate.
Pe drum însinguratul trup gonește
Spre catastrofica uitare
Căci umbra existență n-are,
De-i ești alături, ea gonește.
În zorii unei dimineți se cred
Eroi toți ce s-au născut;
Cu un vis fragil cusut
De șirul universului, ei pierd.
Și-atunci în această scurtă viață
De decade ce-și aștern
Doar un bob în miez etern,
Ce-ți mai e o dimineață?
Tot ce-a fost a fost să fie,
În continuă veșnicie
Spre dorință tu te-avânți în van-
Iluzoriu talisman!-
A ta minte trecătoare,
Al tău cuget,al tău suflet
A ta țintă visătoare
Nu aprinde niciun soare.
Un protest existențial-
Confortabil ideal!
Tu în suflet ți-ai sădit
Un veșmânt viu de granit,
O floare cu petale sumbre,
Cu parfum de triste umbre.
Astfel, ca să intri-n veșnicie
Schimbă lumea ce-o să vie;
Un singur fapt pe cer e scris:
Că binele n-a fost învins.
Un nume este efemer,
Dar aprinde stele-n cer.
Deși în arbori frunzele toamna dispar,
În caldă-nlănțuire primăvara reapar,
Deși un gram de nimic tu ai sortit
Cu-a ta faptă universul a răzbit.
Iar binele va triumfa
Cât timp omul conștiință va avea.
00624
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian-Horațiu Hînsa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 225
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 46
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian-Horațiu Hînsa. “Cât timp omul .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-horatiu-hinsa/poezie/14170746/cat-timp-omulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.