Poezie

Fată cu stele în păr

1 min lectură·1 iulie 2025

Mediu

FATĂ CU STELE ÎN PĂR

Și cu mări de primăveri în ochi,

Tu m-ai ridicat de-atâtea ori

Peste plaiuri răstignite dincolo de nori,

Dincolo de viață, dincolo de timp –

Însă crud e adevărul ce acum ating...

Și stelele, la vremea lor, se sting.

Veneram a ta zâmbire,

Născută în neștire

Dintr-o lamentație –

A pădurii jinduire

De-a atinge soarele

Printr-o singură privire.

M-am adăpat și eu la acel izvor de crâng,

Suspendat peste ceva ce orice muritor

Visează-n nopțile cele mai adânci de dor –

Ca o ploaie pe pământ,

Tu ai aprins viața, dispărând.

Te chem încă la miez de foc

Și mai tresar o dată la briza de noroc

Ce am purtat-o adânc în pieptul meu...

O briză calmă, mult prea calmă,

Față de care nemurirea ta mă condamnă.

01709

Lucian-Horațiu Hînsa. “Fată cu stele în păr.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-horatiu-hinsa/poezie/14191636/fata-cu-stele-in-par

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.