Teodora Bucur

Pe cerul senin, curat De ploaie revărsat Curcubeul s-a ivit În zarea fără sfârșit. El leagă pământul de cer E un adevărat mister Pe el îngerii coboară La cei apăruți prima oară. Ați îngeri

O vacă din cireadă Ce se credea deșteaptă De iarbă s-a săturat Pe unde a tot mâncat. A plecat din cireadă Și-a luat lumea în cap În pădure a intrat Peste un șarpe a dat. Nu s-a speriat

Noaptea ce tocmai a venit Oamenii au adormit Unii pufăie de zor Somn ușor! Păsările se cuibăresc Deloc numai ciripesc Sub aripă-i a lor căpșor Somn ușor! Vântul tocmai a ațipit S-a pus și el

Pe dealul veșnic însorit Prin iarba crudă și moale Frăguțele au înflorit Din vârf până la poale. Gingașele flori albe Salută dimineața Îmbracă dealul cu salbe Le râde toată fața. Vântul bate

De ziua Ta Sfântă Maria În biserică e slujbă mare Creștinii Te venerează Ți se închină fiecare. Oamenii umil se roagă Clopotele bat tare Ca toți creștinii să audă Că azi e mare

Două rândunici au trudit Până ele au construit Un cuib micuț din pământ Adăpost de ploaie și vânt. Ele ca săgeata zburau Din zbor hrana o prindeau Pe sârmele de telegraf Stăteau ca la

Un cocoș barosan Ce avea multe hale Cu găini ouătoare A fost pus sub acuzare. Mulți aveau pică pe el Afacerile îi mergeau Era prea bine situat Și era în găini bogat. Ceea ce el vroia Nimeni nu

Părul deși mi-a albit, Eu nu am îmbătrânit Chiar fața de-i ridată Mă simt ca o fată. Anii pe care îi am Sunt ușori de parcă-i n-am Nu mă doare nimic Viața o duc pic cu pic. Să dea bunul

Un țânțar înfometat Din băltoacă a ieșit Afară când s-a văzut A scos primul bâzâit. În viteză a plecat Să găsească mâncare Spre oraș s-a îndreptat Cu un apetit mare. El acolo a aflat Că se

Peste văi și peste dealuri Un vânt rece se agită Pomii, florile se-ncruntă Că vara este prea scurtă. Pomii au încremenit Frunzele îngălbenesc Un fior rece îi străbate Sub vântul aprig ce

O pisică pofticioasă A ochit un cuib de cioară Ce avea în el puișori Destui de mărișori. A stat și s-a tot gândit Se uita și a socotit Planul să-l realizeze Dar să se și salveze. Până la cuib

La grajdul împărătesc S-a tocmit o sărmană Pe un coltuc de pâine Și-o laviță goală. Toată ziua trebăluia Curat, mulgea vaca Făcea unt și brânză N-avea odihnă săraca. Zi după zi muncea Din

Vară, tu vrei să pleci Timpul tău s-a scurs Zilele calde le iei Să mai stai cu noi, nu vrei. Lunile în care-ai stat Ne-am bucurat din plin Băi de soare am avut Mare, munte le-am văzut. Vară, tu

Toamna repede pleacă Copacii jelesc într-una Vântul rece dansează Păsările migrează. Bagajele și le-au făcut Cu mic, cu mare Se strâng fiecare Și sunt gata de plecare. Se strâng stoluri,

Oricât ai scutura Și ai șterge de praf El râde de tine Și tot se depune. Vântul de bate Și ridică praful În gură de ți-a intrat Te-ai înecat imediat. De-ți intră în ochi Mai rău e Că te ustură

Bezna nopții te cuprinde Toate casele le prinde În noaptea neagră de-afara Vezi o pisică hoinară. Pe-o casă, o cucuvea Strigă după perechea sa Strigătele ei repetate Se pierd în neagra

Pescarul dis-de-dimineață Pleacă cu undița la piață După câțiva pești frumoși Ce i-a prins cu bani stufoși. Mândru de așa o captură C-a fost o mare aventură După ce i-a cumpărat Pe-o nuia i-a

Poporul dac Popor eroic Tu te-ai luptat Pentru pământul dat. Strămoșii tăi Te-au învățat Să fii liber Și nesubjugat. Țărișoara ta Ai apărat-o Să nu fie cucerită Neamul dac a

Apa este vitală Pentru traiul nostru Setea ți-o stinge Când corpul se încinge De când te-ai trezit Și până te-ai culcat O tot folosești De ea nu te lipsești. O floare nu creste, Un pom nu

În curtea cu opt găini Cocoșul e stăpân Este frumos colorat La picioare pintenat. E fălos tare Cu a lui găini El le ocrotește Și le păzește. La mâncare Dă de veste mare Că porumbul e dulce Să

Seara ca ceva firesc, Păsările se cuibăresc Patul bine îl pregătesc Una le salută în zbor: Seară bună tuturor! Mușuroiu-i împăcat Furnicile ce-au căutat Hrană ziua au cărat Ele strigă toate-n

Nicu intră pe portiță Vesel tare-n grădiniță Strugurii s-au copt deja Și poftește a mânca. Se înfruptă bine din ei Îndeasă în sân niței Când dă să iasă afară Pe portiță stă o cioară. Cârâie

La noi în oraș, Băncile din parc Edilul s-a gândit Că s-au învechit. Ele erau bune, Zdravene,frumoase Nu erau stricate Și-n beton înfipte. Câtă muncă Doamne! Schimbă iară banca Sparge betonul Să