Teodora Bucur

Camera e aerisită Patul te așteaptă Te culci să dormi nițel Dar nu poți defel. E liniște în casă Tu te chinuiești Moș Ene te ocolește Dar nu adormi firește. Până și pisica doarme

În înaltul cerului La poarta Raiului Sf Petru așteaptă Sufletele la judecată Sufletul ce a intrat El s-a înființat La judecata dreaptă Osânda o așteaptă. Păcate multe de are Iisus Hristos

Doamne, pâinea ce ne-o dai Să ducem acest trai, Viața ce o avem acum Ni se închide orice drum. Macar pâinea să o avem Altceva nu mai putem Taxele ce le-au impus Națiunea a distrus. Oamenii nu au

Doamne, dă-mi încă o zi Să trăiesc așa cum știu Soarelui să-i dau binețe Ca atunci în tinerețe. Noaptea să visez la stele Să mă pot plimba prin ele Să le mângâi cu privirea Și să-mi dea iar

Noaptea târziu, Demonul intră tiptil Și chinuiește în somn Sufletul din om. E un om hain Când face o răutate Are o reală plăcere Și face numai rele. N-ar ajuta cumva Vreun vecin la

Într-o noapte m-au trezit Râsete și șoapte Din șifonier se auzea Cum cineva vorbea. Hainele se lăudau Care mai de care Cine e mai frumușică Și mai mândrulică. Rochia de seară Spunea că e

Sf Ilie trece cu carul Pe cerul albastru Fără nici un nor Doar un avion trece în zbor. Deodată, fără veste, La a lui poruncă Norii au venit Cerul l-a acoperit. Fulgerul brăzdează Cerul

La noul magazin E îmbulzeală mare, Unii se calcă în picioare Păcat că nu au aripioare. Nu le pasă de căldură Numai să intre Triumfător să plece Dar vezi de poți trece. E atâta hărmălaie Toți

Vara de ești în parc Și seara s-a lăsat Nu poți să stai liniștit Că țânțarul te-a și ochit. Cu un bâzâit ușor Te pișcă de picior Unde te-a pișcat O bubă ți-a lăsat. Te scarpini de zor Că te

Zâna ce stăpânește luna Noaptea se plimbă cu ea Sperând că cineva Se va îndrăgosti de ea. Un fecior de împărat O vede și oftează Că s-a îndrăgostit Și o urmărește fericit. În ochi i se citește

Într-o zi obișnuită, Din marsupiul tatălui au ieșit Căluți de mare ce s-au împrăștiat Și marea i-a îmbrățișat. Ei iute s-au avântat De alge cu coada s-au agățat Așteptând răbdători Să vină

Soarele se oglindește Apa marii strălucește Mii de vietăți înotă Că apa în pești e bogată. Printre ei îl zărești Un peștișor ce-l îndrăgești Memo e numele lui Ce se plimba hai-hui. Lângă un

Ochii verzi Niciodată să nu-i crezi Dar eu n-am crezut Și ei m-au vândut. Fata brunetă era Cu ochi migdalați De-un verde curat Ce-n boală m-a băgat. Am tot conversat Eram bucuros Capul mi-a

Prieteni suntem de mici Împărțeam felia de pâine Până noaptea ne jucam De casă habar n-aveam. Copilăria s-a dus, La școală am intrat, Dar de văzut, ne vedeam Și de toate povesteam. Dar, într-o

Brumar a venit Cu el a sosit Zile reci, ploioase Și vântoase. Cerul e cenușiu, De nori grei încărcat, Ziua e urâtă Și mohorâtă. Oamenii-s tăcuți, Încă-s adormiți, Merg grăbiți Că sunt

De ești copilaș Și nu vrei să mănânci Ești dus cu zăhărelul Și tot ai să mănânci. La școală când ești Și nu vrei să înveți Părinți te duc cu zăhărelul Și tot ai să înveți. Când ești la

Vulpea cea șireată Ce-și pune in gând face Este îndrăzneață Nimeni nu-i face față. De-i vine cumva pofta Dă târcoale ograzii Intră prin grădină Și înhață o găină. Ele cotcodăcesc De te

Pisica Ella Doarme și mănâncă Stă toată ziulica Și nu face nimica. Șoarecii îi râd în nas Se plimbă cum vor Nu le este frică De această pisică. Cred că nici n-ar putea Să fugă cumva Că prea s-a

Vântul bate ca turbat Nori grei negri au venit De zăpadă încărcați Pe pământ scuturați. Seara a început să ningă Dimineața n-a încetat Totul este albit De zăpada ce-a cernit. Steluțe

O gâză mică a zburat Din cuibul părintesc Să colinde lumea Din care făcea. Fiind mică, firavă, Vântul cum bătea A luat-o cu el Să o ducă nițel. A urcat-o sus, sus, Norii i-au zâmbit Au

Un dulău fioros Ce era prietenos Mare cât un purcel A evadat din curte nițel. A luat-o la pas Frumos prin oraș Și a admirat Totul pe unde a umblat. Cel mai mult i-a plăcut Măcelăria pe lângă

Cerul în zori s-a înroșit Soarele s-a trezit Somnoros s-a ivit Că dimineața a venit. În oraș furnicarul pornește Vântul prin copaci foșnește Fiecare e ocupat firește Că dimineață

În miez de noapte Trec pe strada ta Fără să vreau La tine în poartă stau. Chiar de te-ai culcat Stau sub mălin și visez Că ești la pieptul meu Și te sărut mereu. De mână ne luăm În noapte ne

Seara a venit Oamenii s-au liniștit Și s-au culcat Că noaptea s-a lăsat. Cuprinde tot orașul Străzile se golesc Doar cei îndrăgostiți Se sărută fericiți. Luna somnoroasă Ce străbate cerul Nu