Teodora Bucur

Nicu intră pe portiță Vesel tare-n grădiniță Strugurii s-au copt deja Și poftește a mânca. Se înfruptă bine din ei Îndeasă în sân niței Când dă să iasă afară Pe portiță stă o cioară. Cârâie

La noi în oraș, Băncile din parc Edilul s-a gândit Că s-au învechit. Ele erau bune, Zdravene,frumoase Nu erau stricate Și-n beton înfipte. Câtă muncă Doamne! Schimbă iară banca Sparge betonul Să

Din satul nostru sărăcit Ciobanul a plecat Cu oile și-i necăjit Că datoria l-a chemat. Pe dealul acoperit Cu iarba verde și moale Acolo a poposit Ciobanul cu oile sale. Sub prunul tânăr și

Bătrânii fără adăpost Nu mai au niciun rost Pământul ce s-a dislocat Casa v-a dărâmat. Pădurile s-au defrișat, Iar ploile au tot mâncat, Pământul încet a cedat A crăpat și a fost luat. Acum

Din timpuri străvechi Au existat vraci Ce bolnavii îi lecuiau Și diferite vrăji făceau. Aceste meserii S-au tot perpetuat Avem și vrăjitoare De minciuni creatoare. Dorești ceva cu ardoare Te

Cerul s-a întunecat Noaptea ziua a mâncat Și încet, încet se lasă Peste fiecare casă. Forfota a amuțit Oamenii s-au cumințit Așteaptă ca Moș Ene Să vină pe la gene. Omul adoarme ușor Fără

Marie ce ne ocrotești De-a pururea ești Maica noastră a tuturor Ești ca apa de izvor. Din el dacă ai băut Pe frunte ne-ai sărutat Copilul tău am devenit Și sufletul ne-ai primenit. Că Tu

Doamne, Ție ne rugăm Cu smerenie ne închinăm În Tine avem speranță Cât trăim în astă viață. Ruga noastră zilnică Către Ceruri falnică Se ridică către Tine Să o ducem cât mai bine. Slavă noi

De ești prost Și te crezi deștept În public e bine să taci Că altfel perle faci. Gura de ai căscat-o Fără să vrei O prostie ți-a ieșit Mai bine nu ai fi vorbit. Așa te-ai născut Oricât vei

Fetița ștrengărița Intră tupilâdu-se La locul cu zmeuriș Să mănânce pe furiș. Bunica o vede La ea se repede Și o prinde mâncând Și o ceartă zicând: -De ce mănânci când știi Că te poți

Armăsarul negru Cu ochi inteligenți Antrenat din greu Aleargă pe traseu. Jocheul îl îndeamnă Să alerge mai iute Primul de ajunge Cupa o să câștige. Din copite sar scântei Aleargă ca niște

Iepurele Urechilă Este poreclit Fugilă Este iute de picior Și aleargă cu mult spor. La vale el fuge tare Cu a lui patru picioare Nu se dă de-a berbeleacul Că urechile nu-s fleacul. Câinele nu-l

Iată! Vine înserarea Și cuprinde toată zarea Ea coboară lin la vale Te învăluie și-i moale. Vântul în culcuș s-a băgat S-a cuibărit bine în pat S-a săturat de colindat Și de atâta șuierat. Pe

Ieri, ploaia a dansat Ore întregi a cântat Nu se mai dădea dusă Că pe udat era pusă. După ce ne-am răcorit Soarele ne-a pârjolit Aerul s-a încins Ca un cuptor aprins. De căldură ce era Soarele

De căldură ne-am săturat Omul răsuflă ușurat Norii au venit buluc Valuri,valuri de clăbuc. Torente au început Peste oraș au căzut Vîntul nu s-a lăsat Bate ca turbat. A plouat, a tot

Ea și el s-au cunoscut de tineri Erau ca două flori Ce veseli râdeau La soare mereu. Anii au trecut La față s-au ridat Au îmbătrânit Părul le-a albit. Degetele-s noduroase De atâta muncit Sunt

Dovleacul turcesc Ce e rotofei Toamna când e brumat E tocmai bun de mâncat În cuptor se coace La foc potrivit Plăcinte cu dovleac Bune pentru stomac. Au o aromă îmbietoare Sunt moi și

Țara-i plină de Dorei Ce bine ar fii fără ei Norodul ar avea de toate Nu i-ar mai cara în spate. Peste tot unde te uiți Dai peste unul că-s mulți Nu știi cum să scapi de ei De parcă ar fii

Când ai îmbătrânit Și fața ți-e ridată Îți aduci aminte Cum ai fost copil odată. Când erai mititel La sânul mamei sugeai Ea te hranea Și te alinta. De te îmbolnăveai Îngrijorată era Până nu

Prin lunca înverzită Spre moară se grăbea Un râu ce bolborosea Cum repede trecea. Pe malul lui era O salcie plângea Brațele atârnau În apă se oglindeau. Micile diamante În soare străluceau

Cronos este nemilos El este un uricios Ticăie ca un ceas Nu-l poți duce de nas. Zboară pe lângă tine Că nici nu îl simți bine Deodată te-ai trezit Bătrânețea a venit. Apoi stai și te întrebi Ce

Eu, un fir de nisip Vin și te rog smerită Ca sufletul meu Să fie păzit și ocrotit mereu. Să mă miluiești Și să mă îndrumi Spre izbăvirea mea Câte zile voi avea. Mă rog Ție În fiecare

În noaptea senină Luna ca o felină Merge încetișor Totul doarme ușor. Toată ziua a dormit Dar nu s-a odihnit Este îmbufnată Că este sculată. Se uită la stele Ce vesele sunt ele Sclipesc