Afară e urât
Ceru-i mohorât
Omul este trist și îngrijorat
Locul de muncă e amenințat.
Oamenii pe străzi
Trec în pași grăbiți
Sunt triști și dezolați
De griji împovărați.
Munca ce o fac
Nu e
Pământul României
E rai îmbelșugat
Ce nouă ni s-a dat
De Dumnezeu Împărat.
Ogoare avem întinse
Cu pământ mănos
Bun pentru agricultură
Vie și pomicultură.
Bunul Dumnezeu ne-a dat
S-aveam
Ceasul ticăie de zor
Timpul iute pleacă-n zbor
Martor el ne-a fost mereu
În casă de-a fost bine sau rău.
Ceasul ticăie neîncetat
Oricât ai fi preocupat
Îți indică ora exactă
A timpului
În țară e greu de tot
Sărăcia e în floare
Copiii sunt nemâncați
Și foarte înfometați.
Părinții ajunși șomeri
Nu găsesc de lucru
Caută prin pubele
Până apar primele stele.
E bun orice găsesc
Ce
Doamna Toamnă
Și-a scuturat pletele ruginii
Tot ce în cale a întâlnit
A pălit.
Vântul s-a răcit
Bate cu putere
Copacii fără frunze au rămas
Și păsările fără glas.
În parc aleile-s
Dimineața când te-ai trezit
Și ochii i-ai deschis
Ziua peste tine a năvălit
Din pat iute ai sărit.
Ziua pentru toți
E o binecuvântare
Fiecare e recunoscător
Că încep viața cu spor.
Animalele
Soarele, un glob de aur
Strălucește sus pe cer
Încălzește atmosfera
Zilele reci, ele pier.
Bună dimineața soare!
Noi te salutăm cu drag
Îți zâmbim cu veselie
Când ne treci al nostru prag.
Gâză,
Colegul meu european
A plecat peste ocean
În Canada a poposit
De el n-am mai știut nimic.
După un timp am aflat
În patria mumă s-a înturnat
Problema să și-o rezolve
Fără prea multe
Timpul vine, timpul trece
Nu-i nimic că am albit
Eu rămân mereu aceeași
Chiar de am îmbătrânit.
Vine iarăși primăvara
Florile zâmbesc din nou
Viața trebuie trăită
Am primit un an
Un vânticel mititel
Printre pomi frumușel
Se învârtea, se răsucea
Deloc astâmpăr n-avea.
După ce s-a săturat
Pe iarbă, flori le-a luat
Printre ele șerpuia
Pe toate le mângâia.
A zărit o
La tribunal s-au prezentat
Doi frați să se judece
Pentru pământul lăsat
De tatăl decedat.
Pentru ei era tare greu
Pământul să se împartă la doi
Unul care la pământ râvnea
Spunea lui mai mult i
Pe balta cu apă liniștită
Trece perechea regală
Lebedele sunt maiestoase
Ca două giuvaeruri prețioase.
Dintre păsările de pe baltă
Lebăda este împărăteasă
Este grațioasă tare
Și un singur
Un strugure ce s-a format
Era mândru tare
Că boabe multe verzi avea
Ce se pârguiau la soare.
Vara călduroasă s-a dus
Când toamna a venit
El dintr-o dată a văzut
Că boabele s-au
Răsuflarea mi s-a oprit
În clipa când te-am zărit
În balcon cum atentă erai
Prin sala teatrului priveai.
Părul ce în bucle cădea
Fața frumos o încadra
Prin rochia decoltată
Pielea era
Pe coasta unui deal înalt
O vie se răsfață-n soare
Ce struguri negri a rodit
Încântă omul ce-a privit.
Strugurii mari au crescut
Cu boabe dolofane
De ei o boabă și o guști
Pe toți ai vrea să-i
Minunea ce-ai înfăptuit
Cu vălul Tău ai acoperit
Oamenii ce s-au rugat
De invadatori au scăpat.
Constantinopolul
Și cu tot poporul
Nu a fost cucerit
Vălul Tău l-a ferit.
Minunea ce s-a
Frumusețe ești femeie
Cântată de mii de poeți
Ești o binecuvântare
Și plină de încântare.
Ai o fire milostivă
Totdeauna ai cu tine
Un sfat bun la cei loviți
Și-ngrijești pe cei răniți.
Casa o
Un pui de vânt jucăuș
Drăguț ca un bebeluș
Crengile le legăna
Frunzele le săruta.
Le mângâia încetișor
Îngânând un cântec de dor
Când căldura era mare
El le aducea răcoare.
Frunzele îi
În vârful unui măr bătrân
Necules de către stăpân
Era un măr copt și frumos
Precis era foarte gustos.
Un viermișor ce l-a ochit
L-a mirosit și ocolit
În coajă a bătut ușor
Poate are
Tot plimbăndu-mă pe stradă
Mă-ntâlnii c-o domnișoară
Mlădie ca o trestioară
Pe cap cu o pălărioară.
Timid mă apropiai de ea
Și-am invita-o la cafea
Pe terasă am savurat-o
Încet am
Lună de toamnă
Ceru-i cenușiu
Norii lacrimi scurg
Pe pământ ajung.
Vântul suflă tare
Frig este acum
Geamurile-s spălate
De ploaia ce-n ele bate.
Trecătorii merg grăbiți
Sunt bine înfofoliți
Din cosmosul îndepărtat
Zeul tunetului a plecat
Pe-al său cal înaripat
Pe pământ a aterizat.
Un bubuit neașteptat
S-a produs imediat
Zeul a descălecat
Și chip de om a luat.
Calul la cer s-a
Pățania
Undeva, cândva-ntr-o vară
Un băiat mânca o pară
O albină cum zbură
Drept pe pară s-așeză.
Băiatul când a mușcat
Albina în limbă l-a-nțepat
De durere a urlat
Și limba i s-a
Un magazin nou înființat
Reclamă a făcut
Că de cumpărai ceva
O tigaie îți dădea.
Când magazinul s-a deschis
Îmbulzeală mare era
Lumea se bătea
Și în picioare se călca.
Unul pe raft sus s-a