Am muncit, am tot muncit
Acum am îmbătrânit
Libertate am acum
Să fac tot ce îmi propun.
Lenevesc în pat cât vreau
Un pahar de vin eu beau
Stau comod pe canapea
Mai citesc câte ceva.
Joc table cu
O ciupercuță vioaie
Merge cântând pe cărare
Singurică cuc
Spre poiană unde toți se duc.
A plecat de acasă
Că sunt mulți la masă
Și dorm înghesuiți
În scorbură îngrămădiți.
Ciupercuța noastră
Te-am invitat la o cafea
Tu ai venit în casa mea
Ești musafirul meu drag
Ce ai trecut al meu prag.
Ai luat loc pe canapea
Eu îți pregătesc cafea
Și ai așteptat cuminte
Să o savurezi
Camera e aerisită
Patul te așteaptă
Te culci să dormi nițel
Dar nu poți defel.
E liniște în casă
Tu te chinuiești
Moș Ene te ocolește
Dar nu adormi firește.
Până și pisica doarme
În înaltul cerului
La poarta Raiului
Sf Petru așteaptă
Sufletele la judecată
Sufletul ce a intrat
El s-a înființat
La judecata dreaptă
Osânda o așteaptă.
Păcate multe de are
Iisus Hristos
Doamne, pâinea ce ne-o dai
Să ducem acest trai,
Viața ce o avem acum
Ni se închide orice drum.
Macar pâinea să o avem
Altceva nu mai putem
Taxele ce le-au impus
Națiunea a distrus.
Oamenii nu au
Doamne, dă-mi încă o zi
Să trăiesc așa cum știu
Soarelui să-i dau binețe
Ca atunci în tinerețe.
Noaptea să visez la stele
Să mă pot plimba prin ele
Să le mângâi cu privirea
Și să-mi dea iar
Noaptea târziu,
Demonul intră tiptil
Și chinuiește în somn
Sufletul din om.
E un om hain
Când face o răutate
Are o reală plăcere
Și face numai rele.
N-ar ajuta cumva
Vreun vecin la
Într-o noapte m-au trezit
Râsete și șoapte
Din șifonier se auzea
Cum cineva vorbea.
Hainele se lăudau
Care mai de care
Cine e mai frumușică
Și mai mândrulică.
Rochia de seară
Spunea că e
Sf Ilie trece cu carul
Pe cerul albastru
Fără nici un nor
Doar un avion trece în zbor.
Deodată, fără veste,
La a lui poruncă
Norii au venit
Cerul l-a acoperit.
Fulgerul brăzdează
Cerul
La noul magazin
E îmbulzeală mare,
Unii se calcă în picioare
Păcat că nu au aripioare.
Nu le pasă de căldură
Numai să intre
Triumfător să plece
Dar vezi de poți trece.
E atâta hărmălaie
Toți
Vara de ești în parc
Și seara s-a lăsat
Nu poți să stai liniștit
Că țânțarul te-a și ochit.
Cu un bâzâit ușor
Te pișcă de picior
Unde te-a pișcat
O bubă ți-a lăsat.
Te scarpini de zor
Că te
Zâna ce stăpânește luna
Noaptea se plimbă cu ea
Sperând că cineva
Se va îndrăgosti de ea.
Un fecior de împărat
O vede și oftează
Că s-a îndrăgostit
Și o urmărește fericit.
În ochi i se citește
Într-o zi obișnuită,
Din marsupiul tatălui au ieșit
Căluți de mare ce s-au împrăștiat
Și marea i-a îmbrățișat.
Ei iute s-au avântat
De alge cu coada s-au agățat
Așteptând răbdători
Să vină
Soarele se oglindește
Apa marii strălucește
Mii de vietăți înotă
Că apa în pești e bogată.
Printre ei îl zărești
Un peștișor ce-l îndrăgești
Memo e numele lui
Ce se plimba hai-hui.
Lângă un
Ochii verzi
Niciodată să nu-i crezi
Dar eu n-am crezut
Și ei m-au vândut.
Fata brunetă era
Cu ochi migdalați
De-un verde curat
Ce-n boală m-a băgat.
Am tot conversat
Eram bucuros
Capul mi-a
Prieteni suntem de mici
Împărțeam felia de pâine
Până noaptea ne jucam
De casă habar n-aveam.
Copilăria s-a dus,
La școală am intrat,
Dar de văzut, ne vedeam
Și de toate povesteam.
Dar, într-o
Brumar a venit
Cu el a sosit
Zile reci, ploioase
Și vântoase.
Cerul e cenușiu,
De nori grei încărcat,
Ziua e urâtă
Și mohorâtă.
Oamenii-s tăcuți,
Încă-s adormiți,
Merg grăbiți
Că sunt
De ești copilaș
Și nu vrei să mănânci
Ești dus cu zăhărelul
Și tot ai să mănânci.
La școală când ești
Și nu vrei să înveți
Părinți te duc cu zăhărelul
Și tot ai să înveți.
Când ești la
Vulpea cea șireată
Ce-și pune in gând face
Este îndrăzneață
Nimeni nu-i face față.
De-i vine cumva pofta
Dă târcoale ograzii
Intră prin grădină
Și înhață o găină.
Ele cotcodăcesc
De te
Pisica Ella
Doarme și mănâncă
Stă toată ziulica
Și nu face nimica.
Șoarecii îi râd în nas
Se plimbă cum vor
Nu le este frică
De această pisică.
Cred că nici n-ar putea
Să fugă cumva
Că prea s-a
Vântul bate ca turbat
Nori grei negri au venit
De zăpadă încărcați
Pe pământ scuturați.
Seara a început să ningă
Dimineața n-a încetat
Totul este albit
De zăpada ce-a cernit.
Steluțe
O gâză mică a zburat
Din cuibul părintesc
Să colinde lumea
Din care făcea.
Fiind mică, firavă,
Vântul cum bătea
A luat-o cu el
Să o ducă nițel.
A urcat-o sus, sus,
Norii i-au zâmbit
Au
Un dulău fioros
Ce era prietenos
Mare cât un purcel
A evadat din curte nițel.
A luat-o la pas
Frumos prin oraș
Și a admirat
Totul pe unde a umblat.
Cel mai mult i-a plăcut
Măcelăria pe lângă
TB