Poezie
Zâna lunii
1 min lectură·
Mediu
Zâna ce stăpânește luna
Noaptea se plimbă cu ea
Sperând că cineva
Se va îndrăgosti de ea.
Un fecior de împărat
O vede și oftează
Că s-a îndrăgostit
Și o urmărește fericit.
În ochi i se citește
Ce mult o iubește
Înalță o rugă spre ea
Și-și declară dragostea.
Zâna îl aude
Pe raza lunii coboară
Pătrunde în odaie
Cu strălucirea ei ca o văpaie.
Împrăștie în jurul ei
Raze de argint
Tânărul uimit
Îndată i-a vorbit.
De frumusețea ei
El s-a îndrăgostit
După ea a înnebunit
Și o iubește infinit.
Zâna în brațe îl cuprinde
Pe frunte îl sărută
Tânărul înmărmurește
Că sărutul de sloi este.
În brațe are o ființă
Ce suflet nu are
Trupul ei de gheață
Simte că îngheață.
Iubirea o respinge
Cum e luna noaptea
Rece și moartă
Vie n-o să fie niciodată.
Zâna supărată
Pleacă îndată
Singură cu luna
Pe cer va fi într-una.
0016
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodora Bucur
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodora Bucur. “Zâna lunii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodora-bucur/poezie/14203826/zana-luniiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.