Poezie
Hainele
1 min lectură·
Mediu
Într-o noapte m-au trezit
Râsete și șoapte
Din șifonier se auzea
Cum cineva vorbea.
Hainele se lăudau
Care mai de care
Cine e mai frumușică
Și mai mândrulică.
Rochia de seară
Spunea că e fermecătoare
Stăpâna când o îmbrăca
Pe toate le eclipsa.
Taiorul spunea
Că e des purtat,
Că e de trebuință
Și de mare folosință.
O bluză dantelată
Își dădea ifose
Că nu e o bluză oarecare
Doar cea cu bani o are.
O rochie obișnuită
Spunea cu modestie
Ea merge la piață
Dis-de-dimineață.
Celelalte râdeau de ea
Că nu e la modă
Mai bine să tacă
Că e și uzată.
Au tot vorbit
Până am tușit
Atunci au amuțit
Și s-au liniștit.
Toate sunt luate,
Îmbrăcate și parfumate
Că sunt de trebuință
Pentru a mea ființă.
0011
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodora Bucur
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodora Bucur. “Hainele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodora-bucur/poezie/14203894/haineleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.