Poezie
Norii cerului
1 min lectură·
Mediu
Pe albastrul cerului
Norii-ncet se-adună
Albi, pufoși se mișcă-ncet
Numai ei știu a lor secret.
Tu te uiți la ei, te miri
Că prin a lor mișcare
Vezi figuri din ei formate
Și de vânt purtate.
Animale, copilași
Încet, încet se destramă
Chipul iubitei apare
După un timp, dispare.
Norii fac figuri ce vor
Sau ascultă de Dumnezeu
Când pe cer a apărut
Crucea sfântă s-a făcut.
Oamenii au înlemnit
Semnul sfânt a fost văzut
Iute ei s-au închinat
Că semn bun s-a arătat.
Armata lor de e albă
Aduce pace tuturor
De sunt negri-ntunecați
De ploaie preocupați.
Norii știu prea bine
Când pornesc la bătălie
Trăsnetul de-i aruncat
Pământul a însângerat.
Împreună cu vântul
Pun oceanul în mișcare
Urgia au dezlănțuit
Navele le-au zguduit.
Când soarele apune
Norii sunt roșiatici
Parcă un pictor s-a jucat
Cerul cu nori l-a colorat.
0018
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodora Bucur
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodora Bucur. “Norii cerului .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodora-bucur/poezie/14205569/norii-ceruluiComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.