Virginia Stanciu

În deșertul marelui cuprins, Unde te arde nisipul încins, O cămilă cu două cocoașe, Din multe în natură rămase, Culcată, privea obosită împrejur, Obișnuită cu mediul dur din jur. Când deodată vede

Zebre și antilope împreună Grupate în savană se adună. Zebra mănâncă iarba crescută, Antilopa pe cea de jos căzută. Comunică prin simțuri mereu Când se apropie de turmă un leu. Zebra, cu auz și

Un urs apărut pe drum, Lângă un copac bătrân, Curios privea să vadă Multe furnici la paradă, Care năpădeau tulpina, Circulând pe ea întruna. Mergeau ca pe autostradă, Nu le ajungea o bandă, Până în

Un grup de harnice ciocănitori Transportau cu rost, din zori, Ghinde, într-un stejar bătrân găsit, Care avea scoarța bună de găurit. Și fructul adus de fiecare-n cioc Era păstrat pentru iarnă, în

Un urs brun, în noapte, Cu o foame ca de moarte, A plecat preocupat Să nu rămână nemâncat. Curios și fără teamă, Inspecta în jur să vadă Și a găsit o limuzină Parcată lângă grădină. Obosit de-atât

O vulpe roșcată, originală, Mânată de încălzirea globală, Interesată de necunoscut, A plecat de unde s-a născut, Să își extindă zona teritorială Spre nord în regiunea boreală. Convinsă că-i va fi

Într-o baltă, în noapte, În apă, printre broaște, Pe o frunză ce plutea, Un greiere se odihnea. Iar deasupra se rotea Licuriciul și îl privea, Știind să facă lumină Fără curent sau benzină. Dar,

Un cățel în bătătură, Istovit că e căldură, S-a băgat în grabă Sub un pom, în iarbă. Dar din zbor a sosit, Chiar pe botul umezit, O muscă tare amețită, După miros venită. Cățelul, privind-o în

,,Vulpea şi cioara” de Virginia Stanciu O vulpe așezată la pândă Aştepta ceva să prindă Și cum o cioară coborî la sol, Să nu se dea cumva de gol, I-a zis: - Hai să ne împrietenim, Ca două surori să

Un tsunami pornit spontan, Deodată, în Oceanul Indian, A luat un pui de hipopotam Pe sus, când nu avea un an, Și l-a zvârlit departe, altundeva, Fără să-l vadă cineva. Iar el, ajuns pe plajă

,,Motanul şi cățeii” de Virginia Stanciu Pe scaun lângă masă, Afară unde-i terasă Apăru chiar din senin Un motan clandestin Torcea şi dormea dus Liniştit că e mai sus Dar deodată doi căței De-o

O furnică în repezeală, Având bună socoteală, Tot strângea în disperare Grâu, să aibă de mâncare. Trecând curtea de animale, Se întâlni din întâmplare Cu un gândac de bălegar, Ce pe cap era

Regatul urșilor polari se micșorează, Încălzirea globală zilnic îi afectează, Temperaturile ușor tot cresc mereu Și, când se încălzește, vânatul e greu. O ursoaică venită cu puii pe gheață Caută

,,Regatul lupilor albi şi boii moscaţi” de Virginia Stanciu Lupii albi trăiesc singuri, nederanjați, În zona în care niciodată nu-s vânați. Regatul alb este locul în lume uitat Unde picior de

,,Curcanul şi Câinele” de Virginia Stanciu În ogradă-n bătătură Un curcan, mare-n statură, Adus prin cumpărare Neştiind a sa purtare L-au bagat în grabă Cu păsările în iarbă. Însă el cum a

,,Cățelul şi Ţestoasa” de Virginia Stanciu Pe deal în iarba deasă, Cum bună e de coasă, Apăru din întâmplare O țestoasă la plimbare Care având gâtul scurt Priviea în sus cu efort Nevăzând un

,,Viața în haită” de Virginia Stanciu În viscol se aud lupii cum urlă, Transmit că vremea se schimbă. Teritoriile sunt împărțite între haite, Hotarele demult le au fixate. Lupii trăiesc în

,,Ciocanul şi cuiul” de Virginia Stanciu Un ciocan şi-un cui odată, Așteptând lucrarea dată, Rămași singuri pe o tablă, Vorbeau să se afle-n treabă Cuiul îi spuse supărat: Ciocane, tu

,,Cocorii și vulpea” de Virginia Stanciu Sosiți din depărtare În cuibul lor cel mare, Făcut cu trudă odată Pe o margine de apă. Cei doi cocori veniți, Cum nu-s prea obosiți, În cuib mai puse

,,Molia, țânțarul și musca" de Virginia Stanciu Jos, în vie în agonie, O molie nu se știe Cum, deodată, din senin, Aripile n-o mai țin. Iar aproape, lângă ea, Țânțarul se tot văita: - Nu

,,Deznădejde” de Virginia Stanciu Gânduri rele ascunse Din eşecuri fabricate În memorie tot strânse Bagă frica peste noapte. Lumea pare întunecată, Faci scenarii fără o bază Ai

,,Cioara și coţofana”, de Virginia Stanciu Într-o urmă de copită, Un ciob mic de oglindă Sclipea tare în soare Ca un glob de sărbătoare. Când o cioară amatoare De obiecte

,,Pierdută în gânduri” de Virginia Stanciu Pierdută-n gânduri când dorm, Îmi amintesc prin ce-am trecut, Și-n miez de noapte tot scurm, Cărări umblate mai demult. Copilăria mea frumoasă