Poezie
Furnicile, ursul și albinele
1 min lectură·
Mediu
Un urs apărut pe drum,
Lângă un copac bătrân,
Curios privea să vadă
Multe furnici la paradă,
Care năpădeau tulpina,
Circulând pe ea întruna.
Mergeau ca pe autostradă,
Nu le ajungea o bandă,
Până în scorbura făcută,
Unde-i mierea căpăcită,
Fiind toate anunțate
De vreo două-trei surate.
Ursul, văzând cum se bagă,
Nu reușea să înțeleagă
Cum albinele lasă
Să intre furnici în casă.
Dar, totuși, el a ghicit:
- Sunt multe, nu-i de glumit!
Dacă ar fi mai puține,
Propolis, lipici ar pune.
Dar cum sunt o armată
Și scoarța este crăpată,
Am să iau toată mierea,
Că doar eu dețin puterea!
Și a băgat laba îndată,
Scoțând fagurele în iarbă,
Plin de furnici și albine.
Ursului nu i-a fost bine
Și, în războiul declanșat,
Chiar pe el s-au așezat!
Mâncând repede totul,
Furnicile îi ciupeau botul,
Deranjându-l în gură,
Precum piperul în friptură.
Cum albinele s-au suit
Unde nici nu te-ai gândit.
Înțepat cu înverșunare,
Ursul abia stă în picioare.
Rămas cu buza umflată
Și cu o nară deformată,
A primit pentru faptă
O bine - meritată răsplată!
0013
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virginia Stanciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 180
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Virginia Stanciu. “Furnicile, ursul și albinele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virginia-stanciu/poezie/14205560/furnicile-ursul-si-albineleComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.