Poezie

Căţelul şi iapa

Poezie pentru copii

1 min lectură·13 noiembrie 2025

Mediu

,,Cățelul și iapa” de Virginia Stanciu

Un cățel alb rătăcit,

Tot mergând, a zărit

O iapă cum alerga

În parc, unde se antrena.

Se încălzea în fugă mare,

Că ningea fără încetare,

Și văzând cățelul singur,

L-a întrebat pe el, desigur:

– Cine te-a abandonat?

N-a văzut că ai înghețat?

Cățelul i-a spus lătrând:

– Ajută-mă, că sunt ud!

Lasă-mă să-mi fie bine,

Agățat un pic de tine.

Iapa, atentă și ea,

Întruna îl tot ferea,

Căutând să-l încălzească,

Tremuratul să-l oprească.

Și-a început prin a sufla

Aer cald deasupra sa,

Reușind prin nări, îndată,

Să-i usuce blana toată.

Cățelul, bine încălzit,

A văzut că e iubit

Și-a rămas în continuare,

Lângă iapă, la plimbare.

Când deodată, un mormăit

Anunță un urs venit.

Cățelul, ajuns dulău,

A lătrat întruna rău

Și l-a scos rapid pe urs

Din parc, de cum a ajuns,

Căci oricum el n-a uitat

Când iapa l-a ajutat,

Demonstrând cu această faptă

Prietenia lor legată.

00195

Virginia Stanciu. “Căţelul şi iapa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virginia-stanciu/poezie/14195984/catelul-si-iapa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.