Poezie

Vulpea şi cioara

2 min lectură·14 aprilie 2026

Mediu

,,Vulpea şi cioara” de Virginia Stanciu

O vulpe așezată la pândă

Aştepta ceva să prindă

Și cum o cioară coborî la sol,

Să nu se dea cumva de gol,

I-a zis: - Hai să ne împrietenim,

Ca două surori să fim.

Vulpea venită în mare acțiune

A început prefăcută a spune:

- Eu mereu mi-am dorit cu mine,

O zburătoare așa ca tine.

Că-n lumea asta plină de interes,

E foarte greu un prieten de ales

Și mă rog întruna să fiu ocrotită,

Că slavă cerului sunt pocăită.

Cioara, atentă, a precizat dispusă:

- Fără coadă, ți-aș da o șansă!

Vulpea auzind ce pretenții are,

I-a zis: - Podoaba mea e de valoare!

Cioara enervată i-a răspuns:

Matură pe jos fără de rost,

Și din cauza ei țin mereu post

Vulpea prefăcută s-a decis:

- Și bearcă îmi convine nespus

Mai bine, programează-te la tuns!

Dar vino aproape să stabilim,

Să scoatem coada şi amice să fim.

Însă cioara, cu multă prudență,

A ghicit, având experiență,

Și a zis: - Rămâii nemișcată în loc

Că aduc foarfece când mă întorc.

Dar isteața a plecat şi n-a revenit

Iar vulpea, așteptând s-a îmbolnăvit

Căci de căldura rapid instalată

S-a încins blana pe vulpea bearcă

Și a simţit, vrei nu vrei,

Cum s-a întors păcăleala în pielea ei!

0010

Virginia Stanciu. “Vulpea şi cioara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virginia-stanciu/poezie/14201923/vulpea-si-cioara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.