Poezie
Ursul şi limuzina
1 min lectură·
Mediu
Un urs brun, în noapte,
Cu o foame ca de moarte,
A plecat preocupat
Să nu rămână nemâncat.
Curios și fără teamă,
Inspecta în jur să vadă
Și a găsit o limuzină
Parcată lângă grădină.
Obosit de-atât umblat,
Prin sat de câini alergat,
Se gândește:
- Ar fi bună!
Privesc din ea spre lună,
Stau lejer, că nu-i bârlog
Și de nimeni nu mă rog.
Și-a dat buzna, grăbit,
Simțind miros de prăjit,
Dar ușa s-a închis brutal,
Fără a fi trasă de animal,
Blocând înăuntru ursul
Când a luat-o iute vântul.
Iar el, căutând ciolanul,
A nimerit chiar volanul,
Apăsând claxonul tare.
Să-l oprească? Habar nu are!
Declanșând în plină noapte
Alarmă în localitate,
Ursul închis aruncă toate,
Dar să iasă nici că poate.
Făcând zgomot de salvare,
A scos lumea din culcare.
Unii, mai de la distanță,
Să nu-i vadă ursul în față,
Au legat bine o sfoară
De portiera de afară.
Și au tras de ea deodată,
Scoțând-o în forță îndată,
De-a căzut ursul pe burtă,
Peste ușa desfăcută.
Așteptând să-și revină,
Mormăia: - Nu mai vreau în limuzină!
Am intrat de curios,
Dar nu mi-a fost de folos!
006
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virginia Stanciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 192
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Virginia Stanciu. “Ursul şi limuzina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virginia-stanciu/poezie/14205423/ursul-si-limuzinaComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.