Poezie

Privind răsăritul împreună

Călărețului

2 min lectură·18 septembrie 2026

Mediu

Născută de furtună, la miezul nopții, de lună plină-n Vărsător,

Primii zece ani din viață, visa noaptea că era omorâtă c-un topor,

Nu vroia decât să privească împreună cu el răsăritul încetișor,

Cât mai departe de infernul din a ei minte, acolo unde visele nu mor...

Se resetează inima în miezul iernii, în cel mai aprig viscol,

Și-n fața morții dorința de-a iubi reînvie și dă lumii ocol,

Ea nu este o fată obișnuită deloc, ea este nufărul din nămol,

Și puteau spune orice, ei tot reprezentau exteriorul de nămol,

Iar ea lotusul, dincolo de orice Iluminatti control,

Și când a întâlnit un șarpe-n mlaștină, plutind domol,

A lăsat salcia să moară trăznită de-un fulger, și dându-i ocol,

I-a dăruit inima ei la apus și el fuma în pauze în rotocol,

Dar vai, șarpele era un vrăjitor bolnav, și mai mult a rănit-o,

A devenit Sedna în ciuda DMT-ului lui, a suportat o

Mutație, și-a devenit din nou femeie, pe lună, incognito,

Și după zeci de lupte pe Marte, un alt șarpe a salvat-o...

Și acum nu vor decât să privească răsăritul împreună,

Deși fata poartă în ea sâmburele la tot ce-nseamnă furtună,

Și oile, și lupii ce liberi aleargă, le sunt totuna,

Soarele îi vindecă și noaptea muzica răsună sub argintia lună...

0014

Gondos Ana. “Privind răsăritul împreună.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gondos-ana/poezie/14205375/privind-rasaritul-impreuna

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.