Alarma nu a sunat ca o chemare, ci ca o sentință. La șapte fix, țârâitul ei a tăiat bezna camerei, smulgându-mă dintr-un somn fără vise, adânc și opac ca o anestezie. Am întins mâna din reflex și am
S-a făcut seară pe nesimțite, așa cum se întâmplă în noiembrie, când lumina se stinge brusc și se retrage de pe pereți, lăsându-i goi. Am închis laptopul. Sunetul a căzut sec, ca o ușă trântită
azi noapte iar a venit insomnia pe la mine
spunea că o apucase năbădăile
mă știa în tinerețe eu eram leacul ei
dar acum bătrân și cu prostată ce să-i fac
am încercat să o țin de vorbă
poate
copacul căzut
după ploaia de azi-noapte
e despre tine
singurul felinar care pâlpâie
în cartier
e despre tine
ochii mei
care nu se mai satură
de întuneric
sunt despre tine
dar și lumina
zilei de
Decorul divin își păstrează imunitatea de manechin
în spatele sticlei
unde ruga mea își ispășește o vină abstractă.
noaptea de cristal se deschide spre un vid sideral,
fără ecou.
speranța — o
Mint. Joc barbut cu viața. Deseori fac sex pe datorie. Promițând că voi plăti cu dragoste ulterior. Fug permanent de la locul faptei pentru că ştiu că doar prima crimă nu se uită. Femeile mă
Tudor aprinsese lumina în camera goală
descoperise că singurătatea avea mobilă lipsită de stofă
a șters ultimul rând
din gândul așezat pe perete
cu mâneca stângă și-a ascuns ochii
prea sensibili
la
Nu m-a rupt moartea.
m-a rupt liniștea de după.
telefonul care nu mai sună.
locul rămas liber la masă.
zgarda rămasă în cui.
analiza cu rezultate proaste.
nopțile în care nimeni nu știe că te
sunt creștin ortodox și exact așa gândesc
trăiesc simt și grăiesc adevărat
creștinismul a avut un învățător
și o mulțime de profesori
unii mai timizi și-au spus apostoli
alții mai tupeiști
stau în rând după pâine
și foamea mea se boltește tot mai sus
se sprijină pe coaste
neavând pe ce să cadă
l-am dat jos pe Icar
a ajuns prea departe
înconjurase pământul în 81 de zile
și tot nu
poate că tu respiri prin trandafiri și le transpiri veștejirea,
poate,
n-aș putea spune că te cunosc îndeajuns,
încât să îți simt razele cum îmi pătrund, cu efect binefăcător, în sânge;
ești doar
S-a făcut seară pe nesimțite, așa cum se întâmplă mereu în octombrie, când lumina își pierde puterea și se retrage chilug de pe pereți. Am închis laptopul, iar închiderea lui a sunat ca o ușă
Iarna nu mai e ca atunci
Când eram mică, iarna era altfel. Sau poate doar eu eram altfel, pentru că mă bucuram de zăpadă și așteptam prima ninsoare de parcă era ceva nou de fiecare dată.
Ieșeam
Ultima zi cu tine. Ultima zi de vară. Ultima noastră zi de vară împreună, la lac, așa cum ne știm noi.
Cu o zi înainte să se împlinească un an de la toată nebunia aceea care ne-a schimbat
luni, asfințit
am întârziat la toate întâlnirile cu tine și acum aș fura o bicicletă ca să ajung la timp
cred că judecătorii m-ar ierta dacă le-aș spune că mă grăbeam să-ți ofer o lebădă origami și
Cine poartă negură în suflet o va împrăștia, mai devreme sau mai târziu, și în jurul său.
O va pune în cuvinte, în priviri, în judecăți și în felul în care vorbește despre oamenii care îi sunt
mi-a dăruit zeul trei puteri
sacra judecată a înțelepciunii
pe aceea hieromagică a iubirii
și marea putere de a ierta
pe înțelepții care nu iubesc
pe iubăreții lipsiți de judecată
și pe
Duminica are o mecanică perversă. Presiunea brută a zilelor de muncă este înlocuită de o formă mult mai parșivă de obligativitate: datoria de a te simți bine. Sistemul îți livrează iluzia timpului
Astăzi am abandonat definitiv fereastra care dă spre turnul de sticlă și m-am întors la propria-mi mașinărie cotidiană: ecranele de acasă, listele cu sarcini amânate și liniștea artificială a