Atelier Literar

Nu mă interesa că se lăuda că luase ceva în plus, vreo 35 de sutimi, la cibernetică. Nici nu cred că asta mă interesa la ea. În pauze era mereu în mijlocul câte unui grup care fuma. Vorbea mult. Le

Îți răspund acum, cu o întârziere de mai bine de doi ani, domnule colonel inginer Gheorghe Cândea. Acum când clopotul bate a moarte și te îndrepți către cer, să vezi cu ochii tăi , să te convingi

Altădată, azi "începea școala". Nu pot zice că școala mi-a fost foarte dragă. Ba chiar uram că vacanța cea lungă își cam băga picioarele în bălțile încă timide de pe strada deja galbenă de frunze.

se spune că dacă un Suflet se odihnește prea mult în gând se pierde închipuind fel și fel de lucruri care slujesc spre nimic în timp ce unii ezită, ceilalți vor crește Da' chiar și așa tot ce e

Există un lucru pe care îl înțelegi târziu despre viață: aproape niciodată nu ne este dor de locuri. Ne este dor de versiuni ale noastre care au locuit acolo. Ani de zile am crezut că mi-e dor de

Ce voi fi când nu voi mai fi? O să fiu apă? O să fiu soare sau aer? Toți ne gândim la viața de acum… Dar ce lăsăm în urmă? Ce lăsăm în ceilalți? Indiferență? Nostalgie? Iubire? Dor? Poate o

Pur și simplu am condus-o pe ultimul drum. Drumul dintre Neptun și Olimp. Am lăsat-o acolo, la fața locului. Loc cu verdeață. La terasa Oceanic, terasă cu oarecare ștaif, carele se gudură la

Anamneză: rochița colorată, sandalele prăfuite, cărăbușii de mai, depărtările. Iubirea. Toate sunt aranjate în rădvanul pe care un prinț, sosit la vremea potrivită, l-a împiedicat să se transforme în

ceva din răsărit cade pe cearșaful șifonat un gugustiuc cântă într-o lacrimă încă nu e război dar e singurătate încă nu e foamete dar aud elicoptere în micul meu oraș de provincie oricum nu ai mai

9.08.26 Nimeni de pe Facebook nu mi-a lăsat niciun semn că a citit ce am scris, așa cum am rugat azi-noapte. Ei spun din nou că poporul mă omoară fiindcă crede că sunt altceva decât sunt, iar cei

Puțini văd efortul pe care îl facem. Și, de multe ori, nici noi nu vedem în ceilalți mai mult decât ceea ce există deja în noi. Nu degeaba se spune că ochii văd doar ceea ce mintea înțelege. De

3.07.26 Aseară am fost la troiță, cum am explicat. Au fost mulți angajați acolo și s-au legat de mine împreună cu indivizi care au venit, se pare, dinadins acolo. Și tineri care își băteau joc de

Considerăm că ne exprimăm cumva o formă de respect, sau chiar de dragoste, atunci când spunem că nu îl vom uita ”niciodată” pe X sau pe Y. Dar dacă cei pe care nu-i uităm ”niciodată” se învârt, fix

Există oameni care nu trec prin viața noastră. Se așază. Ca lumina de august pe umerii unei după-amiezi: fără grabă, fără zgomot, fără să întrebe dacă au voie. Și, din clipa aceea, începem să

Sunt inextricabil absent – în raport cu lumea și chiar cu mine însumi. Punct. Dacă cineva, prin absurd, s-ar întreba de ce Șerban nu mai scrie mai nimic de vreo doi ani (astăzi este 28 iulie 2026),

ca o minge dezumflată, zace dragostea mea la podea. nimeni să-i mai numere arsurile, nici să-i amintească amânările, să-i dea măcar un suflu acolo, cât să se ridice trei palme de la pământ, să

A iubi pe cineva nu înseamnă să ai răspunsuri la toate întrebările, ci să-i poți sta alături fără să simți nevoia de a umple liniștea cu întrebări. Dacă va simți să-și deschidă inima, o va face. Dacă

Dumnezeu a lăsat atâta lumină în unii oameni, încât simpla lor prezență pe pământ îți înflorește inima. Fiecare om care își împlinește rostul mai aprinde o candelă în lumea aceasta. Nu ne este dat

Hipnopompie. Sună pompos, dar desemnează momentele în care îți este permis să ai halucinații fără să fii considerat ciudat. Poți vedea și vorbi cu zânele, de exemplu. Ca în timpul acela când ziua

Se spune că ochii sunt poarta sufletului... Dar eu cred că, uneori, sunt chiar sufletul care a uitat să se ascundă. Ce poate fi mai frumos decât o privire blândă? O privire care nu te judecă, ci