Poarta sufletului

Se spune că ochii sunt poarta sufletului... Dar eu cred că, uneori, sunt chiar sufletul care a uitat să se ascundă. Ce poate fi mai frumos decât o privire blândă? O privire care nu te judecă, ci te cuprinde. O privire care sărută fără să atingă. O privire în care te regăsești fără să te cauți. Există priviri în care îți recunoști până și umbrele, iar tocmai lumina din ele le face mai ușor de iubit. Unde ar putea fi sufletul mai emoționat decât într-o privire sinceră? Uneori, o singură privire spune mai mult decât o mie de cuvinte. Rămâne cu tine, se așază în memorie și continuă să existe chiar și atunci când închizi ochii. Poate că frumusețea ochilor nu stă în culoarea lor. Poate că frumusețea ochilor stă în felul în care te privesc. În felul în care te fac să te simți văzut, înțeles și, fie și pentru o clipă, acasă. Știai că frumusețea ochilor este molipsitoare? Lumina pe care o poartă, aprinde fără să ceară voie, lumina din celălalt. Adevărul pe care nu încearcă să-l ascundă dă curaj și altor suflete să fie adevărate. Există oameni care îți trec prin viață. Și există oameni a căror privire îți rămâne. Iar unele priviri nu se uită niciodată. Le vezi și cu ochii închiși. Le porți în inimă. Și, fără să-ți dai seama, încep să lumineze și în tine. Poate că, până la urmă, aceasta este cea mai frumoasă putere a unei priviri: nu doar că te vede, ci te ajută să te vezi și tu.