Atelier Literar

Mereu mi-am dorit nu ca moartea să se oprească, ci eu să mă opresc pentru ea, lângă mormântul meu plumburiu. Și dacă poimâine ar fi început fără mine, m-ar fi dus prin copilăria mică, să-mi

Și mai iubită decât serafimii a fost bunică-mea, vreme de un sat. Când stătea aplecată la fântâna salcâmilor, sperând să-și mijească fruntea vreun balaur din viitor, soacră-sa îi lipea broaște pe

Pe bluza ta au înflorit florile. Zâmbetul, nu. Pe pantofii tăi iradiază culorile. Pe fața ta, nu. Într-o zi, ai luat toate primăverile și le-ai amestecat în hainele tale. În altă zi, ai cules

îți număram pașii în acorduri calde de jazz te doream în marea adăpostind atoli și clape de vânt te cântam mereu pe corabia unui surâs uitat pe pânzele de leandri legănată de latitudinile fluide ale

Mai m-am gândit, iubito, nu plec, rămân aici între evenimente ce, zilnic, se succed, De ce să plec, și unde (cum tu, prea bine, zici)? Cum să renunț doar pen'că nu am în ce să cred? Rămân până la

Am o bucată din umbra ta aici, în mâini e cea mai mare parte din ce-ai fost, din mușcăturile iubirii unor câini, am învățat iubirea pe de rost. Am o bucată aici din umbra ta, în sânge, un fluviu

Cimitirul pedepsiților Morții își serbau centenarul. O dată, la o sută de ani, din zidurile Primului Palat, morții înviau să-și povestească coșmarurile. Nimic festiv, nimic distractiv, doar inima

Toamna târziu pașii nu se mai recunosc de foșnetul covorului de frunze în curând în căderea lor molcomă ne vor acoperi sentimentele

Ceea ce a murit călcat în picioarele tale avea trupul meu. Ducând lumina sub braț, ai tresărit la sfântul îmbrăcat în negru. De câte ori te văd cu trecutul în brațe, plâng. Sunt un balon

toamna își măsoară pașii în noduri marine călăuza ei valul înserat se rotește într-un turbion de azur marea se ascunde în zenitul sonant prins în zbor de albatroși calote glaciare se nasc din vinul

- Iubito, închide tu! - Închide tu, iubitule! - Hai, iubito, închide tu! - Ei, închide tu, iubitule! - Te rog, iubito, închide tu! - Ba eu te rog mai tare, iubitule, închide tu! - Iubi, hai nu te

vă privesc adânc cu ochii minţii camarazi cin’ furăm noi odinioară şi ce mai suntem azi târgoviştei mamă străvechiul cap de ţară nu-i fuse dat să ne mai fie iară capitală noi însă ne-am urmat

De mă întrebi de ce pe gânduri rămân când ceilalți mișună-n umbre, să știi că mă scutur de frig, de nopțile care-mi atârnă ca zdrențe de lut, de țărână și-mi face inima plumb și mă scurmă. De mă

Prea mult adânc ai pus în mine! Atât de mult încât, pentru a crește, Nici nu-mi mai pot închipui un mâine Ori altceva care prin mine, cel de ieri, Ar înflori și-n sâmburi aș purta Ca ceea ce mă

Scrisoare mamei, în definitiv Maică, ai murit cu dor și ai lăsat un copil în lacrimi, la picioare, scrâșnind, lăsând în urmă un zgomot de leagăn cu fior. Doamne, ce dor... Ce puține