Poezie
Adânc
1 min lectură·
Mediu
Prea mult adânc ai pus în mine!
Atât de mult încât, pentru a crește,
Nici nu-mi mai pot închipui un mâine
Ori altceva care prin mine, cel de ieri,
Ar înflori și-n sâmburi aș purta
Ca ceea ce mă întregește!
Atât de mult adânc în mine simt!
Cu cât îmbătrânesc îmi pare că devin,
Din vârful muntelui ce-mi crește-n mine,
Pârâu și râu și fluviu ce mă poartă
Spre marea care mă așteaptă.
Nicicând nu mi-am imaginat că pot
Să strâng în mine tot adâncul tău!
Însă, acum, când simt că-n jur
Mi se deschid prăpăstii
Ca-într-un hău...
Abia acum, cu-adevărat, în gol,
Acolo, unde e adâncul fiecărui gând,
Cuvântul pe care mi-l închipui
Îl trag cu ciuturi să-mi adap
Setea din strălucirea lui.
Din pântecul fântânii
În care nu încap.
Și mă întreb: „De cât adânc
Este nevoie spre a putea afla
Cum trebuie să fie fiecare strop
Al cărei zvâcnire, însetat de tine,
Îl sorb mereu golind ceva
În adâncul din inimă
Ca pe un altceva?”
//
Îl sorb mereu scoțând ceva
Din adâncurile inimii
Ca pe un altceva?”
005
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Adânc .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14205379/adancComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.