Golire
Azi, În acest azi care mereu Devine ieri când ceea ce sunt Nu mai sunt eu... Azi, M-am întors la gura izvorului Și am băut din apa timpului Ce cândva l-am petrecut. Azi, Am tras de butoaie pline
NMNincu MirceaBig Bang
Și totuși, timpul nu există Decât cât lumina ce-l poartă! În întuneric, timpul dispare Ca umbra celui care intră Trecând printr-o poartă. Este energie transformată În materia ce își ascunde în
NMNincu MirceaCanibalism
În numele iubirii din care creșteam m-am luptat cu cei care, în numele iubirii, iubeau. Când am biruit, am revendicat iubirea lor pe care au părăsit-o și, învinși de iubirea mea, peste ea m-am
NMNincu MirceaUnghii
Odată cu carnea care îmi crește pe oase Pe degete îmi cresc oasele cărnii cu care Mă ating zi de zi, de-a lungul vieții, De deșirarea lumii exterioare. Și, pentru că în atingerea nesfârșitului Este
NMNincu MirceaAdânc
Prea mult adânc ai pus în mine! Atât de mult încât, pentru a crește, Nici nu-mi mai pot închipui un mâine Ori altceva care prin mine, cel de ieri, Ar înflori și-n sâmburi ar purta Ceva care mă
NMNincu MirceaPoem rupestru
„Eu nu-mi doresc în niciun fel să te surprind, Pentru că nu vreau să îți spun despre ceea ce simt Și despre ceea ce-înțeleg atunci când îți citesc Despre ce-ai scris ca cei care trăiesc”, Își zise-n
NMNincu MirceaIntuiție
Doi corbi, în iarba galbenă a toamnei, Cătau prin uscăciuni adâncul rostuirii lor. Treceam pe lângă ei privindu-i cum în aur Stăteau împovărați și obosiți de zbor. Atunci am înțeles: în golul unde
NMNincu MirceaFirimitură
Nu există odihnă decât Unde nimic nu e de gândit. În lumea care, Fiindcă e muncită De ideile care o animă Pentru ceea ce există a fi înseamnă Frământări, învolburare, așteptări, Transformări ale
NMNincu MirceaÎndepărtare
Acolo, De unde se desprind ramului Frunze care cad visând că zboară, În locul acela din care-au crescut Sorbind din seva lemnului Și din adânc plin de aer, E ochiul ce privește Peste
NMNincu MirceaInversiune
Pune ochiul în locul gurii și privește prin cuvinte Și, tot astfel, pune degetul în locul urechii Și ascultă cum simți când atingi sunetul. Astfel vei învăța să rămâi de-a lungul drumului De fiecare
NMNincu MirceaÎnchidere
Când am fost întrebat pentru prima oară De cel căreia i-am cerut să închidă ușa Prin care a intrat în interior din afară Am înțeles că închiderea nu este Despre ușa care separă. Pentru că ușa,
NMNincu MirceaColumnă
Sărutarea e semn al prețuirii și al iubirii, Cum este și al trădării și al nemuririi. Este ceea ce simțim în carne: Căldură, atingere, gol, Vis, speranță, zbor Și îndepărtare. Numai buzele noastre
NMNincu MirceaRicoșee
Eu cântam la vioară. Dar nu cântam cântecul meu. Ci doar acompaniam ziua Cum seara al ei antreu. Ca și cum în mine visează Să crească un zeu. Și, în timp ce cântam la vioară, În spatele meu, pe
NMNincu MirceaMajusculă
Casa este. Ea nu are spațiu și nici loc, Ci este construcția celor ce aleg Să doarmă cu tot neamul în interior. Vedere în înăuntrul Ochiului care privește Îndepărtarea pe care O poartă căutând Chip
NMNincu MirceaSentiment de toamnă
Treceau pe stradă două frunze moarte Ducându-și umbre mai departe. Din spatele ferestrei le priveam cum cad Și mă gândeam că-n timp ce trec în sine ard. Le-am urmărit atent cum se țineau de mână În
NMNincu MirceaBibliografie
De fiece dată în care Alegem ce date primordiale Constituie axa universului Realizăm că pașii parcurși Nu sunt o întâmplare. Pentru că, altcineva, înainte, L-a mai petrecut ca litere care Aparțin,
NMNincu MirceaVată de zahăr pe băț
Rup puțin câte puțin din nori Ca dintr-o vată de zahăr pe băț Să îmi astâmpăr cel mai de preț Dor al nesfârșitului interior. Setea divină, apa imaculată pe care O simt curgând în fiecare celulă din
NMNincu MirceaPoem în van
Cea dintâi și mai prețioasă armă În lupta cu lumea este trupul. Iar, în trup, arma perfectă e mintea cu care își înțelege și își retrăiește fiecare secundă. Tânără, carnea lui e coardă de arc și,
NMNincu MirceaAromă
Parfum de floare și miros de hoit, Gura latrinei și albastrul cerului, Clipa iubirii și uitarea eternă, Frunza roasă de vierme, Găinatul acid și alb Al luminii stinse În ochiul mort. Toate fierbând.
NMNincu MirceaDans
Dormeam. Și, în somn, Am auzit zvârcolindu-se marea. Din pat m-am ridicat, Ca un înviat din mormânt, Și am privit pe fereastră să văd Cine o lovește până în dimineață Când încă înfășurat eram în
NMNincu MirceaIncunabul
Să fii foc și să dormi în interiorul cărămizii arzând Și să îți fie atât de cald încât să nu poți dormi... Să nu te odihnești pentru că știi că mâine Din nou te vei trezi în aceiași flamură A
NMNincu MirceaIconomie
Fiecare frunză uscată pe care o ridic Toamna din galbenele fire de iarbă O simt ca pe o pană căzută din Aripa porumbelului care a Plecat de pe Arca lui Noe Să caute pământul De ape-înghițit. Și,
NMNincu MirceaZbor
Pasărea pește, pasărea gând, pasărea muscă. În fiecare pasăre este un singur cuvânt Formulat după forma din care Este purtat și născut. Prin apă peștii sunt paseri precum prin minte Cuvintele se
NMNincu MirceaDeglutiție
Azi, am mâncat ceea ce ar fi fost bine Să mănânc deja acum câte a zile. Acum, mâncarea fadă încă îmi ține de foame La ora târzie în care ar fi trebuit să dorm. Eu, însă, insist să ascult
NMNincu Mircea