Cerul ca un pește
Când trag cerul mai aproape de mine Solzii lui îmi intră pe sub unghii Și mă dor degetele cu care Scormonesc prin el Ca prin ruine. Este ca și cum aș lovi într-un munte Pentru a-l muta în cealaltă
NMNincu MirceaDefetism
Eu sunt acel nimeni Pe care nimeni nu-l știe. Un dinainte al unui alt dinainte De care nimeni nu-și mai aduce aminte. Partea care în mine Asemenea mie Nu rămâne. Acel eu în care îmi imaginez Că
NMNincu MirceaStare de floare pe ram
Când este floarea floare? Când i-au crescut peste tot petale? Ori ce e imediat după ce în bumb Poartă rodul ca un pântec Viitorul prunc? Ori e floare când pistilul ei e plin De parfum și de
NMNincu MirceaTemere de floare înflorită
Mi-am rupt de mai multe ori petala dreaptă. A treia de sub brațul cu care o țineam prinsă Și, de fiece dată în care mi s-a vindecat, Am întins-o din nou peste cer De la apus până la răsărit. O
NMNincu MirceaEstetism
Frumusețea și imaginația sunt cele mai înfricoșătoare lumini și umbre unde descoperim viitorul ființelor noastre de iradieri solare. Pentru că ne orbesc când, ca într-o oglindă privindu-le, din
NMNincu MirceaAltcineva
În totul în care existăm Tot ceea ce există există! E atât de simplu! Nu poate exista nimic ca ceva Fără ca altcineva să existe Ca un dinainte de apoi Al răsăritului unde Din sine creștea. Ceea ce
NMNincu MirceaExpirație
Visăm că cerul este lumină Și că lumina, în noapte, este o stea. Ne imaginăm că tot ce există Este asemenea nouă: În noapte negrii Și albi ziua. Însă, tot ceea ce contează, Pentru toți este cum să
NMNincu MirceaArticulare
Eu sunt ceea ce nimeni nu crede că știe. Un dinainte al unui alt dinainte De care nimeni nu își mai amintește. Partea ce în mine ca mine nu poate să fie. Acel eu în care îmi imaginez că am să
NMNincu MirceaBliț
Paratrăsnet, Vârful de munte sta în cer Și se înălța din carne pe umeri. Panglică de prins fluturi de fier. De pretutindeni pe vârf îi coborau lumini ce îl loveau efemer trosnind. Eu, ca și
NMNincu MirceaInterior
Natura noastră este gregară. Trăim pentru a ne aparține și a defini reflecția noastră din imaginea în care, privindu-ne, înflorim în glastră. Suntem o planetă de lumini lipsită, ce există din
NMNincu MirceaLarvă
Inima, ca un cauciuc din care este făcută roata unei mașini, trece peste asfalt și peste pietre din drum ducând înainte ceea ce i s-a dat să poarte în carnea ei de țărână și scrum. Ea, ca un val
NMNincu MirceaAripă
În zbor, prin aer, aripa taie în carnea luminii. Un vârf de săgeată care spre țintă aleargă. Și, în timp ce se înalță, în urmă-i coboară Ca unui râu din izvor căderea interioară. Spirale și cercuri
NMNincu MirceaÎnfiripare
Convinge-mă că te dor Cuvinte pe interior! Că, Întâlnindu-le, Le simți cum sub aripă Aerul în care împingi Din zbor se înfiripă. Cum te doare sintagma Limbii ce nu rostește nimic. Pe cale mi te
NMNincu MirceaRotulă
Rotula genunchiului ce articula Pulpa cu gamba piciorului Durea mai mult decât Fiecare parte care O alcătuia. Era scânteiere a ce aprinde durerea Purtată în inimă ca pe un scut Fără de care a lupta
NMNincu MirceaEvoluție
Integral este un termen Care descrie integritatea Și suma spațiului cuprins Ca o parte a pulsurilor Din mușchiul inimii În infinit întins. În limba noastră fericirea, La genul feminin, este o
NMNincu MirceaCânt
În limba mea o să mor cândva, Dacă moartea are timp pentru așa ceva, Cum cuvintele sunt rostite În limba altcuiva. O moarte rostuită dintr-un pântec de mamă Și din moartea unui tată pe care Carnea,
NMNincu MirceaZaheu
Niciodată nu am fost orbi. Cu toții suntem doar nevăzători. Trandafiri a căror floare poartă Toate nuanțele culorilor și Liniile formelor din care În împrejur cresc. Ceea ce poate fi privit Și ceea
NMNincu MirceaLacăt
Pâinea feliată Pe care o cumpăr E scufundată în interiorul Pungii sigilat cu clemă. Un pește în apă, o pasăre în cer, O floare în lumină ori o stea Sau în pământ rădăcină. Ca dintr-un pântec de
NMNincu MirceaBust
Imperial, Timpul năvălește în mine Prefăcând tot în ruine. Frunze îi cresc pe ramuri De-a lungul întinderii spre lumină Cum boabe de rouă Pe firul de iarbă. Aripi care îl fac cer Prin care trec
NMNincu MirceaÎnger cu ochi de daltă
În toate pietrele sunt priviri Ce doresc să vadă în nemuriri. Zbateri de inimi care în carne Caută căi unde să se întoarne. Închise în golul unde cresc Vederi din sine își risipesc. În orizont lovind
NMNincu MirceaLacăt
Pâinea feliată Pe care o aleg din raft Este scufundată în interiorul Pungii sigilat cu o clemă. Un pește în apă, o pasăre în cer, O floare în lumină ori o stea Sau în pământ o rădăcină. Ca dintr-un
NMNincu MirceaInfinit
Dumnezeu este lichid. Este îndeajuns să-l miști puțin. Când îl atingi simți că e viu Cum aripa unei moriști Învârtită de vânt. Nemărginirea lui crește Din întuneric ca raza din sine Până când se
NMNincu MirceaGând contingent
Șterge-mi ultimul sărut de pe chipul Maicii Domnului, Cel pe care i l-am pus pe obraz la ultima rugăciune! Bătrâne și ridate, pe imaginea ei, Buzele mele, praf de pudră, Sunt un sărut
NMNincu MirceaCea dintâi frunză
Cea dintâi frunză care creștea pe ram, În timp ce ramul creștea Și cu cât creștea îi creșteau frunze, Se întreba, privindu-l cum se întinde, Câte alte frunze după ea îi vor crește De-a lungul
NMNincu Mircea