Poezii

Fiecare frunză uscată pe care o ridic Toamna dintre firele ierbii galbene O simt ca pe o pană căzută din Aripa porumbelului care a Plecat de pe Arca lui Noe Să caute pământul De ape eliberat. Și,

NMNincu Mircea

0

0

Pasărea pește, pasărea gând, pasărea muscă. În fiecare pasăre este un singur cuvânt Formulat după forma din care Este purtat și născut. Prin apă peștii sunt paseri precum prin Minte cuvintele sunt

NMNincu Mircea

0

0

Azi, am mâncat ceea ce ar fi trebuit Să mănânc acum câte a zile. Mâncarea fadă încă îmi ține de foame La ora târzie în care ar fi trebuit să dorm. Eu, însă, insist să ascult melodii Din alte

NMNincu Mircea

0

0

Există undeva o autostradă De-a lungul căreia, printre alte mașini, Conducem mașina noastră să ajungem Acolo unde împreună am plecat. De-a lungul ei trecem Ca-într-un univers în care Un soare

NMNincu Mircea

0

0

Luna nu poate fi cumpărată La fel cum nici soarele și nici Alte spații ce în jur ni se învârt. Însă toate, toate, toate aceste Strălucitoare îndepărtate imagini, Fără a deveni vreodată ale

NMNincu Mircea

0

0

A scrie este despre a trăi. Dar nu despre a trăi pentru a trăi, Ci pentru a face din scris regate, împărății Cum numai ție poți să ți le descrii... Este despre a visa că ai putea să trăiești O altă

NMNincu Mircea

0

0

Când scriu poezii, Indiferent unde le scriu, Le scriu cu teama de a nu te trezi Din somnul care te-a cuprins Și pe care îmi este teamă Să nu-l tulbur fiindcă Eu întotdeauna Scriu târziu. Cum e acum

NMNincu Mircea

0

0

Pentru ce este mai frumoasă o femeie Decât este frumoasă o altă femeie? Este ca și cum ne-am întreba despre cum Întunericul este mai întunecat decât Noaptea ce l-a prefăcut în scrum. Ori, de ce

NMNincu Mircea

0

0

Ce voi îngropa odată cu mine? Trupul pe care-l hrănesc pentru a mă trezi După întuneric în orizontul deschis de lumină? Ori gândurile lui din care mi-am adăugat Ceea ce visam că are să mă

NMNincu Mircea

0

2

Eu, asemenea ție, îmi doresc o lume mai bună. O lume în care amândoi să ne bucurăm De ce ne înconjură rodind împreună. Simt că suntem codrii ce nu pot pleca altundeva Fiindcă în sâmburii din

NMNincu Mircea

0

0

Acum am înțeles cum că schimbarea Nu înseamnă modificare de sens, Ci căutarea care face ca totul Să devină altceva, nou, Lipsit de consens. Și, că pentru a defini ceea ce apare După ceea ce deja a

NMNincu Mircea

0

0

Mi-am închipuit că există o limbă în care îngerii și-au închipuit că vorbesc cu Dumnezeu și mi-am dorit să înveți să vorbești ca ei despre infinit. Atunci mi-am adunat cuvintele moștenite și ți

NMNincu Mircea

0

0

Rupe-i colții cu care sfâșie! Scoate-i dinții cariați din gură Și lasă-o să muște din nou! Numai astfel ai să descoperi Cât de mult își dorește, Cât de mult îi plac Sânii cu lapte, Plini de viață

NMNincu Mircea

0

0

Gura de cer ce mușcă Din spațiul privirii și care În dinții cu care rupe din carnea luminii Poartă adâncuri – interioare unde lumina nu poate pătrunde – Deși sunt parte a aceluiași adânc din

NMNincu Mircea

0

0

Carnea corpului meu, în lumina zilei, devenea la fel de luminoasă Precum soarele din care strălucea și din care umbra-i creștea. Începuse să se răspândească în ochii celor ce o priveau și, Precum o

NMNincu Mircea

0

0

Acele fete, atât de frumoase, pe care Mi le-ai trimis la fel de frumoase ca tine, Mă fac să mă simt tânăr și să mă înfricoșez De cei care m-ar vedea cum le privesc Și le doresc fiindcă despre

NMNincu Mircea

0

0

De unde cade și de ce se lovește stropul de ploaie Care ne spală carnea peste care ni se întinde? Ce caută și din ce își închipuie că în sine zboară, Stropul de ploaie care își duce inima pe care o

NMNincu Mircea

0

0

Rup fiecare cuvânt ca pe o cârpă Și sper să deșir din el literele Care îl alcătuiesc și îl fac Gând ce n-a fost încă. Fructul rodit din ram, Din lemn, unde a crescut, Și de unde va avea să cadă Din

NMNincu Mircea

0

0

Să cauți cu mâinile în întuneric, Ca și cum acolo ar fi ceea ce cauți, Pentru că ceea ce vrei să descoperi Pare a fi un întreg pe care să-l vezi Dinainte de a îl fi căutat... Este la fel ca ticăirea

NMNincu Mircea

0

0

Golul din lumină nu este cu nimic diferit De golul care există în întuneric. În fiecare parte prin care Trăiește în sine, este la fel de mare Precum, în fiecare lipsă, este la fel de mic. Ceea ce

NMNincu Mircea

0

0

Purtăm în ființa noastră mai multe Feluri de carne precum marea În sine nenumărate unde. Un unde al lor, un unde al tău Și un unde necunoscut care unduind Deasupra lumini și umbrelor

NMNincu Mircea

0

0

În trupul unde trăiesc m-am născut Precum firul de praf în pământ. De-a lungul vadului lumii îmi curge Din el fiecare picătură de sânge. Datorită lui sunt mereu la fel de bătrân. Cuvânt care,

NMNincu Mircea

0

0

De unde atâta lumină? De unde atâta căldură? De unde atâta cenușă? De unde vin toate Și unde se duc Împreună? De câte pene are nevoia o aripă Ca să poată duce în întindere zborul? Și de câte

NMNincu Mircea

0

0

Arid, pământul cărării pe care călcam, Se întindea ca viermele care căuta Umbra în care să-și ascundă Făptura sa rotundă. De-a stânga și de-a dreapta, valuri-valuri, Coaptele lanuri de grâu își

NMNincu Mircea

0

0