Imponderabilitate
Eu, asemenea ție, îmi doresc o lume mai bună. O lume în care amândoi să ne bucurăm De ce ne înconjură rodind împreună. Simt că suntem codrii ce nu pot pleca altundeva Fiindcă în sâmburii din
NMNincu MirceaDihotomie
Acum am înțeles cum că schimbarea Nu înseamnă modificare de sens, Ci căutarea care face ca totul Să devină altceva, nou, Lipsit de consens. Și, că pentru a defini ceea ce apare După ceea ce deja a
NMNincu MirceaAmintire
Mi-am închipuit că există o limbă în care îngerii și-au închipuit că vorbesc cu Dumnezeu și mi-am dorit să înveți să o vorbești ca ei. Atunci mi-am adunat cuvintele moștenite și ți le-am lăsat
NMNincu MirceaÎmpotriva luminii XIX
Rupe-i colții cu care sfâșie! Scoate-i dinții cariați din gură! Lasă-l să muște din nou! Numai astfel ai să descoperi Cât de mult își dorește, Cât de mult îi plac Sânii cu lapte, Plini de viață Și
NMNincu MirceaBoltă
Gura de cer ce mușcă Din spațiul privirii și care În dinții cu care rupe din carnea luminii Poartă adâncuri – interioare unde lumina nu poate pătrunde – Deși sunt parte a aceluiași adânc din
NMNincu MirceaScânteiere
Carnea corpului meu, în lumina zilei, devenea la fel de luminoasă Precum soarele din care strălucea și din care umbra-i creștea. Începuse să se răspândească în ochii celor ce o priveau și, Precum o
NMNincu MirceaAcele fete
Acele fete, atât de frumoase, pe care Mi le-ai trimis la fel de frumoase ca tine, Mă fac să mă simt tânăr și să mă înfricoșez De cei care m-ar vedea cum le privesc Și le doresc fiindcă despre
NMNincu MirceaPistil
De unde cade și de ce se lovește stropul de ploaie Care ne spală carnea peste care ni se întinde? Ce caută și din ce își închipuie că în sine zboară, Stropul de ploaie care își duce inima pe care o
NMNincu MirceaÎmpotriva luminii XVIII
Rup fiecare cuvânt ca pe o cârpă Și sper să deșir din el literele Care îl alcătuiesc și îl fac Gând ce n-a fost încă. Fruct rodit pe ramul În umbra căruia a crescut Unde și când va avea să
NMNincu MirceaOrologiu
Ticăiește golul din interior Precum ceasul care măsoară Întinderea din care își împarte Spații de înluminări pentru A se preface în seară. Să cauți cu mâinile în întuneric, Ca și cum acolo ar fi
NMNincu MirceaÎmpotriva luminii XVII
Golul din lumină nu este cu nimic diferit De golul care există în întuneric. În fiecare parte prin care Trăiește în sine, este la fel de mare Precum, în fiecare lipsă, este la fel de mic. Ceea ce
NMNincu MirceaÎmpotriva luminii XVI
Purtăm în ființa noastră mai multe Feluri de carne precum marea În sine nenumărate unde. Un unde al lor, un unde al tău Și un unde necunoscut care unduind Deasupra lumini și umbrelor
NMNincu MirceaIluminare
În trupul unde trăiesc m-am născut Precum firul de praf în pământ. De-a lungul vadului lumii îmi curge Din el fiecare picătură de sânge. Datorită lui sunt mereu la fel de bătrân. Cuvânt care,
NMNincu MirceaReflecție
De unde atâta lumină? De unde atâta căldură? De unde atâta cenușă? De unde vin toate Și unde se duc Împreună? De câte pene are nevoia o aripă Ca să poată duce în întindere zborul? Și de câte
NMNincu MirceaPalingeneză
Arid, pământul cărării pe care călcam, Se întindea ca viermele care căuta Umbra în care să își ascundă Făptura-i inelar-rotundă. De-a stânga și de-a dreapta, valuri-valuri, Coaptele lanuri de grâu
NMNincu MirceaAscundere
Întâlnirea cu Dumnezeu apare Pretutindeni și oriunde. Ca timp și ca spațiu. Este un strigăt, o chemare Adresată fiecăruia dintre noi. O înfiorătoare, unică stare în doi. Umbră căreia, fără
NMNincu MirceaÎncarnare
Tu ești cea mai dulce bucată de carne Pe care nu îmi doresc să o mănânc, Pentru că îmi place să o simt, Să o miros și să o strâng Între degete ca pe o floare. Tu ești cel mai frumos vis al meu Pe
NMNincu MirceaÎmpotriva luminii XV
Lumina nopții, Ce este diferită de lumina zilei, Este altceva pentru că reflectă Lumina care nu îi aparține. Întinderea nopților ei, Ca lumină a zilelor, crește În carnea întunericului Din care se
NMNincu MirceaÎntuneric
Aseară era întunericul atât de adânc Încât, în parcare, mașinile păreau, Sub linia orizontului, boturi De animal de pradă care Așteptau tremurând. Le-am privit din fereastra îngustă A nopții în care
NMNincu MirceaLorelei
Ceea ce privim nu este ceea ce vedem, Ci este numai o înfățișare a necuprinsului Pentru care nu avem îndeajuns gol ca să-l trăim. Este întinderea de care am fost cuprinși Înainte a ne fi ales să
NMNincu MirceaDegustare
Vinul gras, vinul plin de carne, vinul robust, Dulce și puternic, bogat atârnând, Revărsat precum un pântec, Este ceea ce îmi doresc Să beau și să mușc. Vinul care mă duce-n uitare, în marea Cădere
NMNincu MirceaRinocerizare
Nu au nici o vină îngerii rinocerilor care, Pentru că, asemenea lor, sunt masivi Și când aleargă sunt greu de oprit. Par că plutesc peste ce le stă în cale Când calcă, ca roțile unor mașini, Cu
NMNincu MirceaÎnsâmburare
Îndeajuns este să culegi fructele unui singur pom Pentru a ști cum este să culegi o livadă întreagă. În același fel în care ai privi răsăritul ca să vezi Strălucirile ce-i îmbumbă ca dintr-o
NMNincu MirceaVânturare
Toți zmeii care așteaptă vântul Să își întindă aripile peste noapte, Ca nori sunt atrași de lumina lunii Și se visează plutind peste bolta Ochilor în care li se strâng Din privirile
NMNincu Mircea