Poezii

În trupul unde trăiesc m-am născut Precum firul de praf din pământ. De-a lungul vadului lumii îmi curge În el fiecare picătură de sânge. Datorită lui sunt la fel de bătrân De când m-am născut și

NMNincu Mircea

0

0

De unde atâta lumină? De unde atâta căldură? De unde atâta cenușă? De unde vin toate Și unde se duc Împreună? De câte pene are nevoia o aripă Ca să poată duce în întindere zborul? Și de câte

NMNincu Mircea

0

0

Arid, pământul cărării pe care călcam, Se întindea ca viermele care căuta Umbra în care să își ascundă Făptura-i inelară rotundă. De-a stânga și de-a dreapta, valuri-valuri, Coaptele lanuri de grâu

NMNincu Mircea

0

0

Întâlnirea cu Dumnezeu apare Pretutindeni și oriunde. Ca timp și ca spațiu. Este un strigăt, o chemare Adresată fiecăruia dintre noi. O înfiorătoare, unică stare în doi. Umbră căreia, fără

NMNincu Mircea

0

0

Tu ești cea mai dulce bucată de carne Pe care nu îmi doresc să o mănânc, Pentru că îmi place să o simt, Să o miros și să o strâng Între degete ca pe o floare. Tu ești cel mai frumos vis al meu Pe

NMNincu Mircea

0

0

Lumina nopții, Ce este diferită de lumina zilei, Este altceva pentru că reflectă Lumina care nu îi aparține. Lumina nopții ei, Ca lumină a zilei, crește În carnea întunericului În care se

NMNincu Mircea

0

0

Aseară era întunericul atât de adânc Încât, în parcare, mașinile păreau, Sub linia orizontului, boturi De animal de pradă care Așteptau tremurând. Le-am privit din fereastra îngustă A nopții în care

NMNincu Mircea

0

0

Ceea ce privim nu este ceea ce vedem, Ci este numai o înfățișare a necuprinsului Pentru care nu avem îndeajuns gol ca să-l trăim. Este întinderea de care am fost cuprinși Înainte a ne fi ales să

NMNincu Mircea

0

0

Vinul gras, vinul plin de carne, vinul robust, Dulce și puternic, bogat atârnând, Revărsat precum un pântec, Este ceea ce îmi doresc Să beau și să mușc. Vinul care mă duce-n uitare, în marea Cădere

NMNincu Mircea

0

0

Nu au nici o vină îngerii rinocerilor care, Pentru că, asemenea lor, sunt masivi Și când aleargă sunt greu de oprit. Par că plutesc peste ce le stă în cale Când calcă, ca roțile unor mașini, Cu

NMNincu Mircea

0

3

Îndeajuns este să culegi fructele unui singur pom Pentru a ști cum este să culegi o livadă întreagă. În același fel în care ai privi răsăritul ca să vezi Strălucirile ce-i îmbumbă ca dintr-o

NMNincu Mircea

0

0

Toți zmeii care așteaptă vântul Să își întindă aripile peste noapte, Ca nori sunt atrași de lumina lunii Și se visează plutind peste bolta Ochilor în care li se strâng Din privirile

NMNincu Mircea

0

0

Povara cea mai grea pe care o purtăm Este povara clipei pe care o trăim. Mai grea decât lumina ei nu poate fi Nimic din ceea ce ne e dat să fim. Din fiecare strălucire-a ei ne cresc În carne umbre

NMNincu Mircea

0

2

Câteodată, Mă doare inima în piept Pe partea dreaptă. Alteori mă doare ca și cum ar fi În mine deodată întreagă. De fiece dată în care mă doare Aștept să văd cât mă ține Durerea ei

NMNincu Mircea

0

0

Când înveți să urci, urcarea e înălțătoare Doar pentru tine. Odată cu tine, cei care te privesc urcând Cred că urcă, asemenea ție, Pe cărarea lor fiecare. Tu, când înveți să urci, Și urci treaptă

NMNincu Mircea

0

2

Stau pe marginea mării ca pe terasă Îmbrăcată într-o rochia albă Precum o față de masă. Visând viitorul pe care am să-l servesc, Cuprinsă de nespuse brațe iubite De care mă învinuiesc. Mă privesc

NMNincu Mircea

0

0

Împodobește-mă cu perdele ca pe o fereastră și, În cadru ei ,privește-mă dinafară ca pe o floare în glastră! Uită-te în pământul pe care astfel în pântec îl port Până ce vei vedea cum încolțesc în

NMNincu Mircea

0

0

Aveți grijă de Soare! Este o stea căzătoare care În ochii cu care-l privim Coboară în mare. Lumina lui doare! Dar, dacă nu o lovim, Este o petală de floare Care mângâie pământul Când cade și

NMNincu Mircea

0

2

Cel mai mult îmi place, din când în când, Să gust cu vârful limbii din vulcanul Care îmi crește în gură plângând. Mai ales după ce sorb din fluviul Cascadelor din care-și adună Murmurul

NMNincu Mircea

0

0

A venit Roma la mine. Și nu a venit toată deodată, Ci doar ca un cineva ce o cunoștea. L-am întrebat: Știi unde e Roma? Da! A zis ca și cum Roma era Undeva ca orice altceva. Mi-am dat seama că

NMNincu Mircea

0

0

Îmi amintesc cum alergam printre etaje De blocuri construite pentru oamenii muncii. Cum pe scările ruginite ale macaralelor Urcam până la capăt să privesc Lumea din înaltul Amurgului. Eram un ram

NMNincu Mircea

0

0

Îmi amintesc cum alergam printre etaje De blocuri construite pentru oamenii muncii, Cum pe scările ruginite ale macaralelor Urcam până la capăt să privesc Lumea de cât mai sus. Eram un ram care

NMNincu Mircea

0

0

Iubirea este la fel de mare În cearșafuri ca în lumina din soare. Cum credința e judecată cu aceiași măsură De cei care o folosesc pentru a-și justifica, Indiferent de e mărturisire de joker Or de

NMNincu Mircea

0

0

Iarăși mă strigă o stea! Deschid fereastra și privesc cerul. Strălucește deasupra mea. În inima ei văd eterul. Este o piatră de pe drum ce adună Căldura soarelui de peste zi Pe care o preface în

NMNincu Mircea

0

0