Margini
Între margini se întinde tot ceea ce cunoaștem. Sunt îmbrățișări ale acelor strângeri în brațe A ceea ce iubim și niciodată nu am voi Să le pierdem pentru că le iubim. Îndrăgostiți de linia lor care
NMNincu MirceaFinitudine
Atârnată o clipă de lumină sta De-a dreapta mea ca o stalactită. Am prins-o și am introdus-o în priză Să nu i se stingă lumina difuză Din care în infinit cădea. Aprinderea din care strălucea, Când
NMNincu MirceaIzvor
Iubi-voi mereu cei doi bulgări de noroi Din carnea ta de piatră în care noi Trăim, visăm, sperăm și-apoi, Sub infinite ploi pierim Necunoscuți și goi. Cum pe boabe de struguri cărora în toamne Le
NMNincu MirceaEvanescență
M-am văzut bătrân. Dar nu m-am văzut ca și cum m-aș fi visat ori ca atunci când îți închipui cum ai să fii într-un alt viitor ce îți crește ție din gând. M-am văzut bătrân când mă priveam în
NMNincu MirceaPresentiment
Liliac atârnat de bolta de piatră a peșterii, Umbrela sub care m-am ascuns de ploaie, Stă agățată pe cornul bicicletei electrice Parcată lângă ușa de la intrare. Pe pielea ei, picătură cu picătură,
NMNincu MirceaSenectute
În carnea prin care sângele-mi curge în vine, Îmi trece vinul strugurilor ce mi i-ai sădit. Pentru care-ai zidit teasc și în mijlocul lor turn Îngrădit cu ziduri imense de piatră după care Boabele
NMNincu MirceaIndiferență
Plăcerea întunericului Este să își bea din lumină. Pentru că, datorită gustul ei, Pântecului său, chiar de este plin, Îi cresc alte umbre ce-i amintesc De infinitele ei străluciri Înlănțuite din
NMNincu MirceaConivență
Hai, du-te în toamnă! Golește-te de ființa ta, doamnă! Lasă-te cuprinsă de întuneric! Nu mă mai privi și nici nu Îmi mai spune nimic! Astfel i-am zis clipei târzii Când m-a privit în ochi. Apoi,
NMNincu MirceaPartitură
Trăiesc uneori clipe în care mă satur de mine Atât de mult încât nu îmi mai doresc Să fiu altceva din ceea ce Trecerea lor devine. Mă silesc atunci cu ceea ce cel mai mult Îmi plăcea să fac sau să
NMNincu MirceaContinuitate
Oamenii pătrați sunt oameni ce locuiesc în cerc. Pleiadă de mărunțișuri pe care giganții O adună pentru a-și înfrumuseța Cerul în care dorm efemer Amestecați unii cu alții. La fel ca rădăcinile vii
NMNincu MirceaNeo-psalm
De ce ar trebui să mă tem Cutremurat de Dumnezeu? Pentru că și El moare ca mine Cum prin mine fiul meu? Și, dacă Morții suntem sortiți, De ce să-i iubesc pe aceia care Aprind lumini trecătoare? Fie
NMNincu MirceaJoc
Până nu am intrat în foc, nu am știut Că lumina care îmi creștea din trup Este mai aprinsă pe partea stângă Dintr-o altă zvâcnire pe care Nu știam că mă arde Din necunoscut. Și, mai mult decât atât,
NMNincu MirceaCânt
Sâmburi gâgâiți de guguștiuci Simt că în carnea limbii port. O insulă peste care furtunile mărilor Din adâncul apei adună cochilii De melci ce-n pântec înot. Frământarea lor ce nu poate fi
NMNincu MirceaInterior
Dați voie cârtiței să-și cânte Cântul de adormit copiii! Să îi învețe să umble pe sub pământ, Prin carnea lor până când își vor aminti Despre întunericul unde adormeau La sânul ei când orbi
NMNincu MirceaInspirație
Era târziu. Afară ploua cinstit. Frunze galbene cădeau infinit Împodobite de pleoape cu gene False precum un ochi care Nu își dorea să vadă, Ci să fie privit. Deodată, În fereastră pisica Din
NMNincu MirceaInterior
Imaginează-ți o inimă în pielea goală! Cât de fericit ai fi să o privești? Ce te-ar atrage să îi stai alături, Să o mângâi, să o atingi, Să o iubești? Unde, pe care parte din carnea ei Ți-ai dori
NMNincu MirceaMigrațiune
Cocor, călătorind în cer Cum umbre care cresc din el, De-atâtea ori mi-am spus că sunt Când am plecat spre Rai de pe pământ. În aripi am simțit că-mi port, Ca pe un viitor în care mă întorc Spre a
NMNincu MirceaMetamorfoză
Purtăm în ce suntem Ceea ce devenim Înainte de a fi. Șerpi care se dezbracă De ceea ce îi învelește Pentru a rămâne Ceea ce erau. Îmbrăcați și dezbrăcați Spre a ne păstra natura, Din când în când
NMNincu MirceaAltoire
Istorisirea celor citite de cei care Au scris despre ceea ce au citit E un început de întuneric Încărcat cu imaginație Izvorând din nimic. Prezența unor spații unde Incongruente atingeri Intră în
NMNincu MirceaMatematică
Pătratul de pe obraz Care devine cerc când râzi, În el, cuprins de paranteze, Zâmbetul tău ajunge gând De care mă îndrăgostesc Ca un cer de pământ. Pentru aceasta, Atunci când îți privesc În forme
NMNincu MirceaSentiment la altar
Rubio conquista de interior Cât dintre cuvinte dor inferior Pe care le spune cineva rostind Fără a cuprinde vârful infinit? Este întrebarea ochiului ce uită Că uitarea lui este gol de mută Întindere
NMNincu MirceaInițiere
Deconectează-mă de la lumină! De la ceea ce simt că mă face inimă Și îmi consumă ființarea prin care Trăiesc cum nu aș fi întâmplare. Și mă adaugă întregului tău unde Ceea ce te cuprinde mă
NMNincu MirceaGoluri
Îmi place să devorez goluri. Goluri goale de interiorul din care își alcătuiesc izvorul de la care își beau existența care le adapă zborul. Le consum și, în timp ce le consum, le deformez, le
NMNincu MirceaUnghii
Semnele nu sunt cuvinte Însă, fără a fi ele, nimic Nu am putea rosti. Semn este o fântână Care așteaptă să Îi fie apa băută. Semn sunt mâini ridicate Ce cer cruțare celui care De aripa lor este
NMNincu Mircea