Poezie
Împotriva luminii II
2 min lectură·
Mediu
Mai este o linie,
Una scurtă,
Pe care o mai am de trasat
Pentru ca forma să fie inundă
Și formatul ușor de explicat.
O linie despre care nu știu nimic.
Nici măcar nu îmi imaginez
Cum ar putea arăta!
Ar trebui să fie o linie
Ce închide și lasă să se deschidă
Linia cu care am început
A mă descătușa
Din firidă.
Aș desena-o dintr-o mișcare de penel
Înmuiat în albastrul ochilor tăi
Răsărit pe pielea de cremene
Ca dintr-o lovitură cu care
Mi-ai devenit semn.
Un muștiuc de țigară stins
În carne să simt cum doare
Scrumul ce poartă în sine
Luminile interioare.
O amintire a umbrei
Care a trecut pe lângă perete
Ce, când privești în întuneric,
Somnul pe care-l aștepți
Cu pământul ea vine
Să te îmbete.
Lovituri îndepărtate, sacadate, în noapte
Primăvara când luna urcă prin nori
Peste câmpul gol încă înfiorat
De frigul purtat de ninsori.
O spirală în care adâncul
Este o înălțare,
Iar golul un plin,
Ce te poartă, întâmplare,
În zbor cu polen pe antene
Îmbătate de parfum divin.
Cât de greu poate fi să mai tragi
Încă o linie cu care să închizi
Cerul ochilor tăi cu senin?
E atât tulbure și întunecat,
Atât adânc și nesfârșit!...
Forma plutește elicoidal
Așteptând să îi găsesc
Cheia și să o închid.
Ultima linie care continuă
Necunoscuta linie de la început.
Vine potopul, vine focul, vine
Cea mai scurtă linie ce ne desparte!...
Și nu știu cum să o desenez
Astfel încât totul să rămână
În tine ca tot ce e al tău
Iar în mine ca al meu
Întreg nedeformat
Sfârșit început
De netrasat.
1134
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 272
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 57
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Împotriva luminii II.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14201946/impotriva-luminii-iiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Îl percep ca pe o spirală de imagini care încearcă să prindă o ultimă linie, dar nu reușesc să o fixeze.
Nu-mi dau seama dacă:
1. tensiunea e între doi oameni ce nu pot fi închiși unul în celălalt, sau
2. dacă e vorba despre imposibilitatea de a închide o formă fără să o falsifici, ori
3. despre dorința de a păstra ceva neatins.
Asta e lectura mea provizorie.